2 intrări

  • polog (iarbă) palog porlog poloc
  • potlog plocog plotoagă plotog poclog poclon podlog porlog potloagă

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

porlog2 sm vz polog1

POLÓG1, poloage, s. n. 1. (Pop.) Cantitate de iarbă (sau de alte plante) cosită dintr-o singură mișcare de coasă; mănunchi de fân sau de grâu secerat (care urmează să fie adunat sau legat în snopi). ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a zăcea, a cădea) polog = a sta (sau a zăcea, a cădea) grămadă. 2. (Reg.) Întoarcere sau împrăștiere a fânului cosit (pentru a se usca). 3. (Reg.) Iarbă bună de cosit. – Din bg., sb. polog.

POTLÓG, potloage, s. n. Bucată de piele cu care se cârpește încălțămintea; petic. – Din bg., sb. podlog.

plotog sm, sn vz potlog[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz protlog LauraGellner

poclog[1] sn vz potlog

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

polog1 [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 329/33 / V: (reg) pal~, ~oc, porl~, prol~ / Pl: ~oage, (rar) ~uri, (îrg, sm) ~ogi / E: bg полог, srb polog] 1 sn Grămadă de fire de păioase sau de iarbă secerate sau cosite, reprezentând de obicei cantitatea care cade dintr-o dată sub seceră sau coasă Si: brazdă. 2 sn Cantitate de iarbă sau păioase care poate fi cuprinsă o dată cu palma deschisă Si: mănunchi, (pop) mână, (reg) otcoș. 3 sn (Reg; pex) Șir de mănunchiuri de păioase cosite sau secerate, legate ori întinse pe câmp pentru uscat. 4 sn (Reg) Fân uscat pe câmp. 5 sn (Reg; mpl) Grămadă din trei până la cinci poloage1 (3) strânse la un loc. 6 sn (Pan) Mulțime de oameni. 7 av (Reg; îe) A sta ~ (sau a zăcea) A sta culcat la pământ. 8 av (Reg; îe) A cădea ~ A cădea grămadă. 9 av (Reg; îe) A pune ~ A doborî la pământ. 10 av (Reg; îae) A omorî. 11 sn Întoarcere sau împrăștiere a fânului cosit (pentru a se usca). 12 sn Iarbă sau alte plante de nutreț bune de cosit.

potlog [At: (a. 1726-1733) N. A. BOGDAN, C. M. 159 / V: (îrg) plotog sm, sn, podlog, (reg) plocog, plotoa sf, poclon sn, polog sn, porlog sn, potloa sf / Pl: ~oge / E: bg подлога] 1 sn (Pop) Bucată de piele groasă, de proastă calitate cu care se cârpește încălțămintea sau talpa încălțămintei. 2 sn (Pop) Bucată de piele proastă, veche, ruptă, uscată de la încălțăminte. 3 sn (Pop; pgn) Petic. 4 sn (Pop) Bucată. 5 sn (Înv; îe) A-i pune (cuiva) ~ pe nas A dojeni pe cineva. 6 sn (Înv; îae) A face de rușine pe cineva. 7 sn (Reg; îe) A nu avea porlog pe nas A nu avea rușine. 8 sn (Reg; îae) A-și permite prea mult. 9 sn (Reg; îe) A-și pune plotog pe gură A-și impune să tacă. 10 sn (Reg) Obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. vechi, uzat, stricat, zdrențuit Si: ruptură, vechitură. 11 av (Reg) Foarte rupt Si: zdrențuit. 12 av (Reg îf plotog) Foarte gros. 13 av (Reg) Foarte îndesat. 14 av (Reg) Îngrămădit unul în altul. 15 sn (Reg; îf porlog) Piele îngroșată pe care o au caii sub genunchiul picioarelor din spate și deasupra genunchiului picioarelor din față. 16 sf (Trs; îf plotoagă) Ochelari pentru cai. 17 sn (Mol; Buc) Botniță cu cuie, care se pune vițeilor pentru a nu putea suge. 18 sn (Reg) Epitet dat unui cal slab și bătrân. 19 sm (Pop) Persoană decăzută fizic și moral Si: căzătură. 20 sf (Pop; spc) Prostituată. 21 sm (Pop) Om ticălos, netrebnic. 22 sn (Reg; îf porlog) Trăsnaie. 23 sn (Trs; Olt) Unealtă rudimentară, făcută dintr-o bucată uzată de piele de oaie, folosită la văruitul caselor de pământ. 24 sn (Ban; Trs; șîs plotogu dinăinte) Cozonac. 25 sn (Reg) Unealtă pentru tors nedefinită mai îndeaproape.

POLÓG1, poloage, s. n. 1. (Pop.) Cantitate de iarbă (sau de alte plante) cosită dintr-o singură mișcare de coasă; mănunchi de fân sau de grâu secerat (care urmează să fie adunat sau legat în snopi). ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a zăcea, a cădea) polog = a sta (sau a zăcea, a cădea) grămadă. 2. (Reg.) Întoarcere sau împrăștiere a fânului cosit (pentru a se usca). 3. (Reg.) Iarbă bună de cosit. – Din bg., scr. polog.

POTLÓG, potloage, s. n. Bucată de piele cu care se cârpește încălțămintea; petic. – Din bg., scr. podlog.

arată toate definițiile

Intrare: polog (iarbă)
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polog
  • pologul
  • pologu‑
plural
  • poloage
  • poloagele
genitiv-dativ singular
  • polog
  • pologului
plural
  • poloage
  • poloagelor
vocativ singular
plural
palog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porlog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poloc
  • polocul
  • polocu‑
plural
  • poloace
  • poloacele
genitiv-dativ singular
  • poloc
  • polocului
plural
  • poloace
  • poloacelor
vocativ singular
plural
Intrare: potlog
  • silabație: po-tlog info
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potlog
  • potlogul
  • potlogu‑
plural
  • potloage
  • potloagele
genitiv-dativ singular
  • potlog
  • potlogului
plural
  • potloage
  • potloagelor
vocativ singular
plural
plocog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plotoagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plotog
  • plotogul
plural
  • plotoage
  • plotoagele
genitiv-dativ singular
  • plotog
  • plotogului
plural
  • plotoage
  • plotoagelor
vocativ singular
plural
poclog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poclon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podlog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porlog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potloagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

polog (iarbă) palog porlog poloc

  • 1. popular Cantitate de iarbă (sau de alte plante) cosită dintr-o singură mișcare de coasă; mănunchi de fân sau de grâu secerat (care urmează să fie adunat sau legat în snopi).
    exemple
    • Frînți de mijloc, adunăm poloagele, legăm snopii. Soarele arde. Miriștea frige. STANCU, D. 191.
      surse: DLRLC
    • În poiană bătrînul avea fîn în polog și venea să vadă dacă nu-i bun de strîns în căpiți. SADOVEANU, O. V 456.
      surse: DLRLC
    • prin analogie Era un fel de tot ciudat să pregătesc examenul de a doua zi sub pologul acestor flori. GALACTION, O. I 340.
      surse: DLRLC
    • prin analogie Un vînt ușor așternu un alt polog de frunze peste cele căzute de mai înainte. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie (și) adverbial A sta (sau a zăcea, a cădea) polog = a sta (sau a zăcea, a cădea) grămadă.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Grîul cade polog. STANCU, D. 145.
        surse: DLRLC
      • Oile-atunci grămădite cad jertfe polog laolaltă. MURNU, I 91.
        surse: DLRLC
  • 2. regional Întoarcere sau împrăștiere a fânului cosit (pentru a se usca).
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • N-a avut vreme să coasă, că a fost la polog. SEVASTOS, N. 44.
      surse: DLRLC
    • [Buha] țipă ca muncită de-o sete nespusă pe timpul secetei, vara, mai ales pe timpul pologului. ȘEZ. V 129.
      surse: DLRLC
  • 3. regional Iarbă bună de cosit.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Înălțimile albastre păreau că se leagănă ușor, că tremură încet ca un polog în care bate o adiere domoală și tainică. SANDU-ALDEA, N. 242.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Pologul de tătari se apropie din ce în ce. MARIAN, T. 170.
      surse: DLRLC

etimologie:

potlog plocog plotoagă plotog poclog poclon podlog porlog potloagă

  • 1. Bucată de piele cu care se cârpește încălțămintea.
    exemple
    • Moș Ioniță trăia din potloagele pe care le punea încălțămintei oamenilor din mahala. PAS, Z. I 197.
      surse: DLRLC
    • Îi pui potlog [opincii], Mă duc la joc, Și tot strig o dată hop! ȘEZ. V 15.
      surse: DLRLC

etimologie: