PORFIRIE, porfirii, s. f. Boală ereditară caracterizată prin producerea excesivă de porfirine, prin prezența lor în sânge și prin eliminarea lor. – Din fr. porphyrie.

porfirie sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr porphyrie] Boală provocată de tulburări în metabolismul pigmentului sangvin, caracterizată prin erupții de vezicule pe pielea expusă luminii și prin producerea excesivă de porfirine, care se elimină în cantități mari prin urină.

PORFIRIE, porfirii, s. f. Boală provocată de unele tulburări în metabolismul pigmentului sangvin, caracterizată prin producerea excesivă de porfirine, care se elimină în cantități mari prin urină. – Din fr. porphyrie.

PORFIRIE s.f. Boală care se manifestă prin erupții de vezicule pe pielea expusă luminii. [Gen. -iei. / < fr. porphyrie, cf. gr. porphyra – purpură].

PORFIRIE s. f. boală caracterizată prin erupții de vezicule pe pielea expusă luminii. (< fr. porphyrie)

PORFIRIE ~i f. Stare patologică manifestată prin prezența peste limită a porfirinei în sânge și excretarea ei în urină. /<fr. porphyrie

porfiriu, ~ie [At: IST. CAROL XII, 38^v/15 / V: prof~, (reg) prohiriu / Pl: ~ii / E: profir² + -iu] 1 sn (Îrg) De culoarea purpurei Si: purpuriu, stacojiu, vișiniu. 2-3 sn, am (Îf profiriu) (Vin) de culoare roșu deschis.

profiriu, ~ie a vz porfiriu

PORFIRIU, -IE, porfirii, adj. Roșu-aprins, de culoarea purpurei; purpuriu, stacojiu, vișiniu. Vin porfiriu.

PORFIRIU ~e (~i) înv. Care este de culoarea porfirei. /porfir + suf. ~iu

porfirie (boală) s. f., art. porfiria, g.-d. art. porfiriei; pl. porfirii, art. porfiriile (desp. -ri-i-)

porfirie (boală) s. f., art. porfiria, g.-d. art. porfiriei; pl. porfirii, art. porfiriile

porfirie (med.) s. f., art. porfiria, g.-d. art. porfiriei; pl. porfirii, art. porfiriile

porfiriu (purpuriu) adj. m., f. porfirie; pl. m. și f. porfirii

porfiriu (roșu-aprins) adj. m., f. porfirie; pl. m. și f. porfirii

porfiriu (roșu-aprins) adj. m., f. porfirie; pl. m. și f. porfirii

porfiriu

PORFIRÍE (< fr.) s. f. Nume generic pentru unele boli ereditare cauzate de anomalii ale sintezei hemului (fracțiunea neproteică a hemoglobinei), caracterizate prin producerea excesivă de porfirine, prin prezența acestora în sânge și prin eliminarea lor în urină. Se manifestă prin leziuni cutanate (eriteme, vezicule), sensibilitate deosebită la radiațiile solare.

PORFIRIE gr. ∏ορφύριος < πορφύρα „purpură”. I. 1. Porfir; -a f. și t.; -ă (Mar; Ard); l -iu (Bîr I); -u (Br 85); -i b. mold. act. și -iu, act. 2. Scurtat, Porfie f. (Ard). 3. Porhira f. (Mar; Sd XXI); Porhiriĭa f. (P¹³); Porhiriĭ b. (Buc). II. Cu met.: 1. Profir vameș, 1644, mold. (RI VI 86); -a, -e, -ă, olt. (Cand); Profil, Cojocaru (D Buc). 2. Cu afer.: Firu, Fira, Firan, Firoiu, olt. (Cand) sau < Sanfir; 3. Prohir, Gav. (RI XXIII 181); -a și -oiu (Sc). 4. Profer, Ion (Buc). 5. + Prohor: Profor (Sur XXI). 6. Cf. Profa s. > Profeanu fam.

PORFIRIU adj. v. purpuriu, vișiniu.

porfiriu adj. v. PURPURIU. VIȘINIU.