PORFIRIE gr. ∏ορφύριος < πορφύρα „purpură”. I. 1. Porfir; -a f. și t.; -ă (Mar; Ard); l -iu (Bîr I); -u (Br 85); -i b. mold. act. și -iu, act. 2. Scurtat, Porfie f. (Ard). 3. Porhira f. (Mar; Sd XXI); Porhiriĭa f. (P¹³); Porhiriĭ b. (Buc). II. Cu met.: 1. Profir vameș, 1644, mold. (RI VI 86); -a, -e, -ă, olt. (Cand); Profil, Cojocaru (D Buc). 2. Cu afer.: Firu, Fira, Firan, Firoiu, olt. (Cand) sau < Sanfir; 3. Prohir, Gav. (RI XXIII 181); -a și -oiu (Sc). 4. Profer, Ion (Buc). 5. + Prohor: Profor (Sur XXI). 6. Cf. Profa s. > Profeanu fam.