poreclit, ~ă a [At: BĂCESCU, M. V. 83 / V: (reg) ~roc~ / Pl: ~iți, ~e / E: porecli] 1 (Îrg) Denumit. 2 Care are o poreclă (2). 3 (Pgn) Căruia i s-a dat un epitet Si: calificat. 4 (Îvr) Batjocorit. 5 (Îvr) Nesocotit. 6 (Îvr) Învinuit.

PORECLIT, -Ă, porecliți, -te, adj. Care are o poreclă, căruia i s-a dat un nume sau un epitet de batjocură; supranumit. Am rămas noi acum. eu, Gîtlan, văru-meu. Ioan, poreclit Mogorocea, și moș Bodrîngă pe deasupra. CREANGĂ, O. A. 84. De curînd se adusese în oraș trupul Mircii-vodă, cel poreclit «Ciobanul». ODOBESCU, S. A. 115. Iacob Eraclid, poreclit Despotul, pierise ucis de buzduganul lui Ștefan Tomșa. NEGRUZZI, S. I 137.

polecri^[1] v vz porecli

policri v vz porecli

polocri² v vz porecli

porecla v vz porecli

porecli [At: CORESI, EV. 179 / V: (reg) pole~, policri, polocri, ~cla, porecri, ~egli, ~ricla, ~ricli, ~rigli, ~rocli, proroc~ / Pzi: ~esc / E: poreclă] 1 vt (Îrg) A da cuiva un nume Si: a numi¹. 2 A da cuiva o poreclă (2) Si: (reg) a nunăși, a policrări. 3 vt (Pgn) A da cuiva un epitet Si: a califica. 4 vi (Îvr) A batjocori. 5 vi (Înv) A nesocoti. 6 vrr (Trs; îf porecri) A se blestema. 7 vt (îvr) A învinui.

poregli v vz porecli

poricla v vz porecli^[1] corectat(ă)

poricli v vz porecli

porigli v vz porecli

porocli² v vz porecli

poroclit, ~ă a vz poreclit

prorocli v vz porecli

PORECLI, poreclesc, vb. IV. Tranz. A da o poreclă; a supranumi. Gospodarii de la Malu Surpat, care puneau nume noi la toate, porecliseră pe Agapia lui Lungu, «Scurta» căci i-ajungea numai pînă la subțiori lui Iordan. SADOVEANU, M. C. 6. Mă întreceam cu fetele cele mai mari din. tors și ele din răutate mă porecleau «Ion Torcălău». CREANGĂ, O. A. 287. – Variantă: (regional) porocli (ISPIRESCU, L. 229) vb. IV.

A SE PORECLI mă ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de porecle (unul cu altul). /Din poreclă

A PORECLI ~esc tranz. (persoane) A numi cu o poreclă. /Din poreclă

poreclì v. a da o poreclă.

polícră, -crésc, V. poricl-.

poreclésc v. tr. (d. poreclă). Daŭ o poreclă, supranumesc: copiiĭ aŭ obiceĭ de se poreclesc între eĭ. – Și poroclesc (est), poriclesc, policresc și polocresc (vest).

poroclésc, V. poreclesc.

porecli (a ~) (desp. -re-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclesc, 3 sg. poreclește, imperf. 1 porecleam; conj. prez. 1 sg. să poreclesc, 3 să poreclească

porecli (a ~) (-re-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclesc, imperf. 3 sg. poreclea; conj. prez. 3 să poreclească

porecli vb. (sil. -cli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclesc, imperf. 3 sg. poreclea; conj. prez. 3 sg. și pl. poreclească

PORECLIT adj. denumit, intitulat, numit, supranumit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)

PORECLIT adj. denumit, intitulat, numit, supranumit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu ~ Arăpilă.)

PORECLI vb. v. chema, numi.

PORECLI vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a spune, a supranumi, (înv. și reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.)

porecli vb. v. CHEMA. NUMI.

PORECLI vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a spune, a supranumi, (înv. și reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.)