porțiune sf [At: ASACHI, S. L. II, 50 / Pl: ~ni / E: fr portion, ger Portion] 1 Parte, bucată, fragment, segment etc. dintr-un tot. 2 (Îs) Porțiune canonică Parte de teren ce se acorda preoților uniți spre a o cultiva. 3 (Mol) Parte dintr-o pădure pe care o taie o echipă de lucrători forestieri Si: lot, parcelă. 4 Sector.

PORȚIUNE, porțiuni, s. f. Parte dintr-un tot. V. fracțiune, fragment, bucată, segment. Porțiunea de pămînt cuprinsă între laturile arăturii sale se îngusta văzînd cu ochii. MIHALE, O. 212. Surîde, așezîndu-și puloverul bleumarin, cu porțiuni geometrice albăstrii. CAMIL PETRESCU, P. 9. Expui pericolului numai o porțiune din armată. HASDEU, I. V. 147.

PORȚIUNE s.f. Parte dintr-un tot; fracțiune, fragment, tronson; sector. [Var. porție s.f. / < fr. portion, lat. portio].

PORȚIUNE s. f. elem. porție/

porți(un)e f. 1. partea dintr’un tot; 2. cantitatea determinată dintr’un nutriment.

*porțiúne f. (lat. pórtio, -ónis; fr. portion). Parte, bucată: porțiunile uneĭ moștenirĭ. Cantitatea determinată de nutriment: la acest restaurant porțiunea costă puțin. – Maĭ des (fam. și pop.) pórție, (rut. rus. pórciĭa).

PORȚIE, porții, s. f. 1. Cantitate determinată dintr-un material, destinată a fi utilizată într-un interval de timp determinat. ♦ Spec. Cantitate de mâncare servită cuiva. 2. (În forma porțiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucată, fragment. [Var.: porțiune s. f.] – Din fr. portion.

porță sf vz porție

porțâion sn vz porție

porțâu sn vz porție

porție sf [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XIII, 266 / V: (îrg) ~ion sn, (reg) ~ță, ~țâion sn, ~țâu sn, ~țon sn / A și: (reg) ~ție / Pl: ~ii / E: lat portio, -onis] 1 Cantitate determinată dintr-un material, dintr-o substanță, dintr-un aliment etc., destinată a fi folosită dintr-o dată sau într-un anumit interval de timp Si: (reg) parțon Vz rație. 2 (Îe) A-și lua ~ia A fi certat sau bătut după cum merită. 3 (Rar; spc) Doză. 4 (Trs) Măsură de capacitate pentru vânzarea băuturilor, de aproximativ un decilitru. 5 (Trs) Conținut al unei porții (3). 6 (Trs) Măsură de capacitate pentru măsurat laptele egală cu a paisprezecea parte dintr-o cupă. 7 (Tip) Cantitate de zaț pe care o poate cuprinde lucrătorul o dată spre a o pune în pagină. 8 (Îrg) Impozit. 9 (Reg; îf porțâie^[1]) Percepție.

porțion sn vz porție

porțon sn vz porție

PORȚIE, porții, s. f. 1. Cantitate determinată dintr-un material, dintr-o substanță, dintr-un aliment, destinată a fi utilizată dintr-o dată sau într-un anumit interval de timp. 2. (Mai ales în forma porțiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucată, fragment. [Var.: porțiune s. f.] – Din fr. portion.

PORȚIE, porții, s. f. 1. Cantitate dintr-un anumit fel de mîncare, considerată ca necesară unei persoane la o masă. V. rație. O porție de ciorbă. O porție de înghețată. ▭ Turnă o ceașcă... mai turnă una; tot așa pînă la trei. – Aceasta-i porția mea! declară satisfăcut.. C. PETRESCU, Î. II 173. Dă fuga la cantină... să-ți mai dea o porție pentru mine. REBREANU, I. 15. Pentru o jumătate de porție de varză cu carne... nu mi se lua decît douăzeci de parale. HOGAȘ, DR. II 48. ◊ (Glumeț) Deși a mai primit o porție de pumni la prefectură și la comenduire, el era fericit că se putuse în sfîrșit manifesta din nou. PAS, Z. IV 27. ♦ Cantitate dintr-un material sau dintr-o substanță destinată a fi utilizată o dată sau într-un interval de timp determinat. Cu trei degete își scoate o porție [de tutun] cam mare pentru o biată foiță «Dorobanțul». BASSARABESCU, V. 36. 2. (Transilv., azi rar) Impozit, dare. Bate, doamne, pe popa, Pe popa pentru popie, Pe birău pentru porție. POP. – Accentuat și: (2) porție.

PORȚIE s.f. 1. Cantitate determinată dintr-o mîncare, dintr-un material etc. 2. V. porțiune. [Gen. -iei. / cf. fr. portion, lat. portio].

PORȚIE/PORȚIUNE s. f. 1. cantitate determinată, dintr-un aliment, material etc. 2. parte dintr-un tot; fracțiune, fragment, tronson. (< fr. portion, lat. portio, germ. Portion)

PORȚIE ~i f. 1) Parte dintr-un tot care revine cuiva. ~ de pământ. 2) Bucată dintr-un material sau dintr-o substanță luată pentru întrebuințare (într-un anumit interval de timp). ~ de medicamente. 3) Cantitate de alimente care revin unei ființe, într-un timp determinat, pentru a-și menține existența; rație. [G.-D. porției; Sil. -ți-e] /<fr. portion

porțiune (bucată; segment) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. porțiunii; pl. porțiuni

porțiune (bucată, segment) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. porțiunii; pl. porțiuni

porțiune (bucată, segment) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. porțiunii; pl. porțiuni

porțiune (dintr’un tot).

porție (cantitate determinată) (desp. -ți-e) s. f., art. porția (desp. -ți-a), g.-d. art. porției; pl. porții, art. porțiile (desp. -ți-i-)

porție (cantitate determinată) (-ți-e) s. f., art. porția (-ți-a), g.-d. art. porției; pl. porții, art. porțiile (-ți-i-)

porție (cantitate dintr-un aliment) s. f. (sil. -ți-e), art. porția (sil. -ți-a), g.-d. art. porției; pl. porții, art. porțiile (sil. -ți-i-)

porție (de mâncare), -ției gen. a.

porție (porții), s. f. – Rație, cotă, cotă-parte. – Var. porțiune. Fr. portion, it. porzione. Este dubletul lui porție, s. f. (Trans., Olt., impozit, contribuție); der. porțieș, s. m. (Maram., birnic).

a sări din porție expr. (intl.) a-și pierde un drept sau un privilegiu.

porție, porții s. f. (intl.) condamnare penală.

PORȚIUNE s. 1. v. bucată. 2. v. zonă. 3. parte, sector. (O ~ a pieței destinată brânzeturilor.)

PORȚIUNE s. 1. bucată, crîmpei, fracțiune, fragment, frîntură, parte, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. regiune, sector, zonă. (O ~ bine delimitată.) 3. parte, sector. (O ~ a pieței destinată brînzeturilor.)

PORȚIE s. v. bir, dare, doză, impozit.

PORȚIE s. rație, (înv. și reg.) obricariță, (înv.) mertic, oboroc, tain. (~ de mâncare.)

PORȚIE s. rație, (înv. și reg.) obricariță, (înv.) mertic, oboroc, tain. (~ de mîncare.)

porție s. v. BIR. DARE. DOZĂ. IMPOZIT.

pórție, porții, s.f. 1. Impozit plătit statului pentru pământ, vite, casă etc.; dare, arunc: „Badea, porție de drum / Nu plătește nicidecum” (Memoria, 2004: 1.125). 2. Fâșie de parchet de pădure; parcelă, lot. 3. Bucată, fragment. – Lat. portio, -onis (Scriban, MDA).

porție, porții, s.f. – 1. Impozit plătit statului pentru pământ, vite, casă etc. (ALRRM, 1971: 420). Dare, arunc (Bud, 1908): „Badea, porție de drum / Nu plătește nicidecum” (Memoria, 2004: 1.125). 2. Fâșie de parchet de pădure; parcelă, lot (Gh. Pop, 1971: 90). 3. Bucată, fragment. – Lat. portio, -onis (Scriban, MDA).

porție, porții, s.f. – 1. Impozit plătit statului pentru pământ, vite, casă etc. (ALR 1971: 420). Dare, arunc (Bud 1908): „Badea, porție de drum / Nu plătește nicidecum” (Memoria 2004: 1.125). 2. Fâșie de parchet de pădure; parcelă, lot (Gh. Pop 1971: 90). – Lat. portio, -onis (MDA).