2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POPORÁN, -Ă, poporani, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care aparține poporanismului, privitor la poporanism. 2. (Înv. și pop.) Popular. II. S. m. și f. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea parte din grosul populației; spec. sătean, țăran. 2. (Înv. și reg.) Enoriaș. – Popor + suf. -an.

POPORÁN, -Ă, poporani, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care aparține poporanismului, privitor la poporanism. 2. (Înv. și pop.) Popular. II. S. m. și f. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea parte din grosul populației; spec. sătean, țăran. 2. (Înv. și reg.) Enoriaș. – Popor + suf. -an.

poporan, ~ă [At: (a. 1675) GCR I, 220/26 / V: ~rean (Pl: ~reni, ~rene) / Pl: ~i, ~e, (reg) ~răni, ~răne / E: popor + -ean] 1 smf (Îrg) Enoriaș. 2 smf (Pex) Credincios. 3-4 smf, a (Îrg) (Persoană) care face parte din grosul populației. 5 smf (Îrg; spc) Țăran. 6 smf (Îrg; pex) Concetățean. 7 a (Înv) Care aparține poporului (11) Si: poporal (1). 8 a (Înv) Care se referă la popor (11) Si: poporal (2). 9 a Care provine din popor (11) Si: poporal (3). 10 a Care servește interesele poporului (11) Si: poporal (4). 11 a Creat de popor (11) Si: poporal (5). 12 a Specific unui popor (11) Si: poporal (6). 13 a Caracteristic culturii unui popor (11) Si: poporal (7). 14 a (D. curente literare) Care susține că principala sursă de inspirație trebuie să fie poporul (11), în special țărănimea, precum și viața, sentimentele și aspirațiile acestuia. 15 a Care aparține poporanismului (1). 16 a Referitor la poporanism (1). 17-25 (Înv) Popular (12-20).

POPORÁN2, -Ă, poporani, -e, s. m. și f. 1. (Mai ales la m. pl.) Credincios care aparține linei parohii; enoriaș, parohian. (Cu pronunțare regională) Cînd avea el chef, îl auzeam și noi, poporănii, cum își înalță glasu-i dulce de tenor. SADOVEANU, E. 126. Preoți și dascăli și poporăni ca aceia de făceau mare cinste satului lor. CREANGĂ, A. 33. 2. (Rar) Locuitor al satului; sătean, țăran. Pe-averi de voievozi se vede suveran... Ajunge-al lumii domn din fiu de poporan. MACEDONSKI, O. I 102. – Variantă: poporeán, -ă (CONTEMPORANUL, III 650) s. m. și f.

POPORÁN1, -Ă, poporani, -e, adj. Popular. Întîmpinară neapărat o mare greutate de a exprima pre limba necidtivată și cu totul poporană a romînilor, atîtea idei de ordine mai înălțată. ODOBESCU, S. I 365. Multe parascovenii – de mi-e iertat a împrumuta astă zicere poporanăare limba noastră. NEGRUZZI, S. I 258.

POPOREÁN, -Ă s. m. și f. v. poporan2.

POPORÁN1 (~i, ~e) înv. 1) Care ține de poporanism; propriu poporanismului. 2) v. POPULAR. /popor + suf. ~an

POPORÁN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. înv. Credincios ortodox. /popor + suf. ~an

poporan a. ce aparține poporului: cărți poporane. ║ m. enoriaș: poporeni, preoți și dascăli CR. [V. popor 4].

poporán, -că s., pl. ănĭ, ănce (din maĭ vechĭu poporean, d. popor). Enoriaș, parohian, locuitor din parohie: poporăniĭ bisericiĭ. – Ca adj. e greșit. Se zice numaĭ popular. S’ar putea zice poporănesc, ceĭa ce ar fi conform spirituluĭ limbiĭ româneștĭ. Dar poporan nu e de cît un substantiv!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poporán (înv.) adj. m., s. m., pl. poporáni; adj. f., s. f. poporánă, pl. poporáne

poporán adj. m., s. m., pl. poporáni; f. sg. poporánă, pl. poporáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POPORÁN adj. v. popular.

POPORÁN s. v. concetățean, enoriaș, sătean, țăran.

poporan s. v. CONCETĂȚEAN. ENORIAȘ. SĂTEAN. ȚĂRAN.

POPORAN adj. popular, (înv. și reg.) poporal, (înv.) poporar. (Literatură ~.)

Intrare: poporană
poporană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popora
  • poporana
plural
  • poporane
  • poporanele
genitiv-dativ singular
  • poporane
  • poporanei
plural
  • poporane
  • poporanelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poporea
  • poporeana
plural
  • poporene
  • poporenele
genitiv-dativ singular
  • poporene
  • poporenei
plural
  • poporene
  • poporenelor
vocativ singular
  • poporea
  • poporeano
plural
  • poporenelor
Intrare: poporan (adj.)
poporan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poporan
  • poporanul
  • poporanu‑
  • popora
  • poporana
plural
  • poporani
  • poporanii
  • poporane
  • poporanele
genitiv-dativ singular
  • poporan
  • poporanului
  • poporane
  • poporanei
plural
  • poporani
  • poporanilor
  • poporane
  • poporanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poporan (adj.)

  • 1. Care aparține poporanismului, privitor la poporanism.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Întîmpinară neapărat o mare greutate de a exprima pre limba necultivată și cu totul poporană a romînilor, atîtea idei de ordine mai înălțată. ODOBESCU, S. I 365.
      surse: DLRLC
    • Multe parascovenii – de mi-e iertat a împrumuta astă zicere poporană – are limba noastră. NEGRUZZI, S. I 258.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Popor + sufix -an.
    surse: DEX '09 DEX '98

poporan, -ă (persoană) poporană poporean poporeană

etimologie:

  • Popor + sufix -an.
    surse: DEX '09 DEX '98