poporán, -că s., pl. ănĭ, ănce (din maĭ vechĭu poporean, d. popor). Enoriaș, parohian, locuitor din parohie: poporăniĭ bisericiĭ. – Ca adj. e greșit. Se zice numaĭ popular. S’ar putea zice poporănesc, ceĭa ce ar fi conform spirituluĭ limbiĭ româneștĭ. Dar poporan nu e de cît un substantiv!