3 intrări
30 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (3)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PONCE, ponce, adj. (În sintagma) Piatră ponce = rocă vulcanică de culoare cenușie sau albă, poroasă și ușoară folosită ca material de construcții, ca izolație termică sau abraziv; spumă de mare. [Pr. și: pons] – Din fr. [pierre] ponce.
ponce ain [At: ALEXI, W. / P și: pons / E: fr (pierre) ponce] (Îs) Piatră ~ Rocă vulcanică sticloasă și foarte poroasă, mai ușoară decât apa, cu granulația fină, formată prin degajarea de gaze în timpul răcirii lavei, folosită ca abraziv Si: spumă-de-mare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PONCE adj. invar. (În sintagma) Piatră ponce = rocă vulcanică de culoare cenușie sau albă, poroasă și ușoară; spumă de mare; bucată din această rocă, întrebuințată ca material abraziv la curățatul petelor de pe mâini, la înlăturarea pielii îngroșate etc. [Pr. și: pons] – Din fr. [pierre] ponce.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PONCE adj. f. invar. (Numai în expr.) Piatră ponce = rocă eruptivă de culoare albă sau cenușie, poroasă și ușoară; piesă tăiată, bucată din această rocă, întrebuințată la netezirea suprafețelor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PONCE adj. invar. Piatră ponce = rocă eruptivă, spongioasă și foarte ușoară; bucată dintr-o astfel de rocă, folosită mai ales la șlefuitul lemnului și al altor materiale. [Pron. pon-ce. / < fr. (pierre) ponce].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PONCE adj. inv. piatră ~ = rocă vulcanică sticloasă, spongioasă și foarte ușoară, la șlefuirea metalelor etc. (< fr. /pierre/ ponce)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PONCE adj. invar.: Piatră ~ rocă vulcanică ușoară și poroasă, de culoare cenușie sau albă, având diferite întrebuințări. /<fr. [pierre] ponce
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*pónce f. saŭ adj. f. (fr. ponce, d. lat. pumex, púmicis). Min. Peatră ponce, pumice.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poance sf vz ponc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ponc, poancă [At: LB / V: (reg) ~nci, ~nce, panc, punc, (îvr) poance sf / Pl: ~nci, poance, ponce / E: mg ponk „deal”] 1-2 a (Mol; Ban; d. forme de relief, poziția unor obiecte etc.) (Aproape) vertical. 3 sf (Reg) Pantă foarte abruptă. 4-5 sf (Reg; îljv) În poancă Oblic. 6 a (Reg; d. afirmațiile cuiva) Direct. 7-8 smf, a (Ban; Trs) (Persoană) care se uită șașiu. 9-10 sf, a (Ban; Trs) (Om) zbanghiu. 11-12 sf (Reg; îljv) În poancă Chiorâș. 13-14 smf, a (Reg) (Om) lipsit de istețime Si: prost. 15-16 smf, a (Reg) (Om) care nu știe să se descurce. 17-18 smf, a (Reg) (Om) pe care îl înșeală toți cu ușurință. 19 sf (Îlav) De-a poanca La întâmplare, fără o țintă precisă. 20 sf (Mol) Organ genital femeiesc. 21 sm (Ban) Ghiont. 22 sf (Reg; mpl) Ceartă. 23 sf (Îlav) În ponce În contradictoriu. 24 sf (Ban) Privire urâtă și pătrunzătoare. 25 sf (Ban; îe) A da poanca A-i merge rău. 26 av (Reg) Cu ciudă. 27 av (Reg) Cu dușmănie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ponci3, ~ce a vz ponc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ponct[1] sn vz punc[2]
- Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner
- Cuv. punc este de fapt o variantă a cuv. ponc — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
punc, ~ă a vz ponc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PONCI, -E, ponci, -e, adj. (Reg.; despre terenuri) Povîrnit, abrupt.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
PONC poancă (~ci, poance) reg. (despre dealuri, pante) Care este foarte înclinat; abrupt. /<ung. ponk
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ponc, poáncă adj., pl. f. e (cp. cu ung. ponk, bancă, rampă, deal, d. germ. bank, bancă. Dac. 3, 722). Vest. Chĭorîș, chĭondorîș, încrucișat, șpanchĭ. Tont, prost. În poancă (Suc.), ponciș, prea povîrnit (Șez. 32, 110). V. poncĭ 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) poncĭ, pónce adj., pl. tot așa (d. ponc). Est. Prea povîrnit, prea aproape de vertical: acoperemînt poncĭ, scară ponce.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*púmice f. (lat. pumex, púmicis). Min. Un fel de peatră vulcanică poroasă foarte ușoară care servește la frecat saŭ la ros. – Fals ponce.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!ponce (fr.) [pron. pons] adj. invar. (piatră ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ponce (piatră ~) (fr.) [pron. pons] adj. f., pl. ponce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de liastancu
- acțiuni
ponce adj. invar.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ponce
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PONC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ponc adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ponc (-oancă), adj. – 1. (Banat) Pieziș, cruciș. – 2. (Olt.) Țicnit, zăpăcit. – Var. Mold. ponci. Origine îndoielnică. Pare un der. din sl. pęti, piną „a încrucișa”, în forma *ponca, cf. sponcă, din sŭpęti (Cihac, II, 268). Legătura cu mag. ponk „colină” (Drăganu, Dacor., III, 722) este incertă. – Der. poancă, s. f. (înclinație, poziție oblică; Banat, ghiont); ponciș, adv. (cruciș); (îm)poncișa, vb. (a străbate; a încrucișa); împonci, vb. refl. (a certa, a se lupta).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ponc, poancă, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adj.; despre forme de relief, poziția unor obiecte) vertical. 2. (adj.; despre afirmațiile cuiva) fățiș, direct. 3. (adj.) zbanghiu. 4. (adj. și s.m. și f.) (om) lipsit de istețime, care nu știe să se descurce, pe care îl înșală cu ușurință toți; om prost, nătâng. 5. (s.f.) pantă foarte piezișă, abruptă. 6. (de obicei la pl., s.f.) ceartă, neînțelegere, discordie. 7. (s.f.) privire urâtă și pătrunzătoare. 8. (s.m.) ghiont.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ponc, ponci, ponce, s.f. – (reg.) Ceartă, neînțelegere, discordie. – În expr. în ponce = împotriva, contradictoriu. A grăi în ponce = a grăi în batjocură, a lua peste picior pe cineva, a glumi pe seama cuiva: „Cu murgul venind în copce, / Cu mine grăind în ponce” (Brediceanu, 1957: 107). – Din magh. ponk „rampă, deal, colină” (Drăganu, cf. DER; Scriban, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ponc, ponci, ponce, s.f. – Ceartă, neînțelegere, discordie. – În expr. în ponce = împotriva, contradictoriu. A grăi în ponce = a grăi în batjocură, a lua peste picior pe cineva, a glumi pe seama cuiva: „Cu murgul venind în copce, / Cu mine grăind în ponce” (Brediceanu 1957: 107). – Din magh. ponk „deal” (MDA).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PONCE [pónse], oraș în partea de S a ins. Puerto Rico, la 225 km SV de San Juan; 155 mii loc. (2000). Port. Aeroport. Ind. de prelucr. și chimizare a petrolului, electrotehnică, a cimentului, hârtiei, încălțămintei, de prelucr. a tutunului și lemnului, textilă și alim. (rom, zahăr). Export de zahăr. Universitate (1948). Fundat de spanioli în 1670 sau 1680, cu numele Nuestra Señora de Guadalupe de Ponce, ridicat la rang de oraș în 1692, apoi de villa în 1848 și din nou de oraș în 1877.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PONCE DE LEÓN, Juan (c. 1460-1521), explorator spaniol. L-a însoțit (1493) pe Cristofor Columb în a doua călătorie în America. A explorat ins. Puerto Rico, pe care a colonizat-o (1508-1509), fiind ulterior guvernatorul ei (1509); fondator al unei așezări aproape de actualul San Juan (1511). A descoperit pen. Florida (1513), pe care a străbătut-o parțial într-o a doua expediție de colonizare (1521); rănit în timpul unui atac al indienilor, a murit în Cuba.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A63) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A115) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A115) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ponceadjectiv invariabil
- Piatră ponce = rocă vulcanică de culoare cenușie sau albă, poroasă și ușoară folosită ca material de construcții, ca izolație termică sau abraziv; spumă de mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- [pierre] ponce DEX '09 DEX '98 DN