3 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONCE, ponce, adj. (În sintagma) Piatră ponce = rocă vulcanică de culoare cenușie sau albă, poroasă și ușoară folosită ca material de construcții, ca izolație termică sau abraziv; spumă de mare. [Pr. și: pons] – Din fr. [pierre] ponce.

ponce ain [At: ALEXI, W. / P și: pons / E: fr (pierre) ponce] (Îs) Piatră ~ Rocă vulcanică sticloasă și foarte poroasă, mai ușoară decât apa, cu granulația fină, formată prin degajarea de gaze în timpul răcirii lavei, folosită ca abraziv Si: spumă-de-mare.

PONCE adj. invar. (În sintagma) Piatră ponce = rocă vulcanică de culoare cenușie sau albă, poroasă și ușoară; spumă de mare; bucată din această rocă, întrebuințată ca material abraziv la curățatul petelor de pe mâini, la înlăturarea pielii îngroșate etc. [Pr. și: pons] – Din fr. [pierre] ponce.

PONCE adj. f. invar. (Numai în expr.) Piatră ponce = rocă eruptivă de culoare albă sau cenușie, poroasă și ușoară; piesă tăiată, bucată din această rocă, întrebuințată la netezirea suprafețelor.

PONCE adj. invar. Piatră ponce = rocă eruptivă, spongioasă și foarte ușoară; bucată dintr-o astfel de rocă, folosită mai ales la șlefuitul lemnului și al altor materiale. [Pron. pon-ce. / < fr. (pierre) ponce].

PONCE adj. inv. piatră ~ = rocă vulcanică sticloasă, spongioasă și foarte ușoară, la șlefuirea metalelor etc. (< fr. /pierre/ ponce)

PONCE adj. invar.: Piatră ~ rocă vulcanică ușoară și poroasă, de culoare cenușie sau albă, având diferite întrebuințări. /<fr. [pierre] ponce

*pónce f. saŭ adj. f. (fr. ponce, d. lat. pumex, púmicis). Min. Peatră ponce, pumice.

ponc, poancă [At: LB / V: (reg) ~nci, ~nce, panc, punc, (îvr) poance sf / Pl: ~nci, poance, ponce / E: mg ponk „deal”] 1-2 a (Mol; Ban; d. forme de relief, poziția unor obiecte etc.) (Aproape) vertical. 3 sf (Reg) Pantă foarte abruptă. 4-5 sf (Reg; îljv) În poancă Oblic. 6 a (Reg; d. afirmațiile cuiva) Direct. 7-8 smf, a (Ban; Trs) (Persoană) care se uită șașiu. 9-10 sf, a (Ban; Trs) (Om) zbanghiu. 11-12 sf (Reg; îljv) În poancă Chiorâș. 13-14 smf, a (Reg) (Om) lipsit de istețime Si: prost. 15-16 smf, a (Reg) (Om) care nu știe să se descurce. 17-18 smf, a (Reg) (Om) pe care îl înșeală toți cu ușurință. 19 sf (Îlav) De-a poanca La întâmplare, fără o țintă precisă. 20 sf (Mol) Organ genital femeiesc. 21 sm (Ban) Ghiont. 22 sf (Reg; mpl) Ceartă. 23 sf (Îlav) În ponce În contradictoriu. 24 sf (Ban) Privire urâtă și pătrunzătoare. 25 sf (Ban; îe) A da poanca A-i merge rău. 26 av (Reg) Cu ciudă. 27 av (Reg) Cu dușmănie.

ponct[1] sn vz punc[2]

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner
  2. Cuv. punc este de fapt o variantă a cuv. ponc LauraGellner

PONCI, -E, ponci, -e, adj. (Reg.; despre terenuri) Povîrnit, abrupt.

PONC poancă (~ci, poance) reg. (despre dealuri, pante) Care este foarte înclinat; abrupt. /<ung. ponk

ponc, poáncă adj., pl. f. e (cp. cu ung. ponk, bancă, rampă, deal, d. germ. bank, bancă. Dac. 3, 722). Vest. Chĭorîș, chĭondorîș, încrucișat, șpanchĭ. Tont, prost. În poancă (Suc.), ponciș, prea povîrnit (Șez. 32, 110). V. poncĭ 2.

2) poncĭ, pónce adj., pl. tot așa (d. ponc). Est. Prea povîrnit, prea aproape de vertical: acoperemînt poncĭ, scară ponce.

*púmice f. (lat. pumex, púmicis). Min. Un fel de peatră vulcanică poroasă foarte ușoară care servește la frecat saŭ la ros. – Fals ponce.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!ponce (fr.) [pron. pons] adj. invar. (piatră ~)

ponce (piatră ~) (fr.) [pron. pons] adj. f., pl. ponce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PONC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

ponc adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ponc (-oancă), adj.1. (Banat) Pieziș, cruciș. – 2. (Olt.) Țicnit, zăpăcit. – Var. Mold. ponci. Origine îndoielnică. Pare un der. din sl. pęti, piną „a încrucișa”, în forma *ponca, cf. sponcă, din sŭpęti (Cihac, II, 268). Legătura cu mag. ponk „colină” (Drăganu, Dacor., III, 722) este incertă. – Der. poancă, s. f. (înclinație, poziție oblică; Banat, ghiont); ponciș, adv. (cruciș); (îm)poncișa, vb. (a străbate; a încrucișa); împonci, vb. refl. (a certa, a se lupta).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ponc, poancă, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adj.; despre forme de relief, poziția unor obiecte) vertical. 2. (adj.; despre afirmațiile cuiva) fățiș, direct. 3. (adj.) zbanghiu. 4. (adj. și s.m. și f.) (om) lipsit de istețime, care nu știe să se descurce, pe care îl înșală cu ușurință toți; om prost, nătâng. 5. (s.f.) pantă foarte piezișă, abruptă. 6. (de obicei la pl., s.f.) ceartă, neînțelegere, discordie. 7. (s.f.) privire urâtă și pătrunzătoare. 8. (s.m.) ghiont.

ponc, ponci, ponce, s.f. – (reg.) Ceartă, neînțelegere, discordie. – În expr. în ponce = împotriva, contradictoriu. A grăi în ponce = a grăi în batjocură, a lua peste picior pe cineva, a glumi pe seama cuiva: „Cu murgul venind în copce, / Cu mine grăind în ponce” (Brediceanu, 1957: 107). – Din magh. ponk „rampă, deal, colină” (Drăganu, cf. DER; Scriban, MDA).

ponc, ponci, ponce, s.f. – Ceartă, neînțelegere, discordie. – În expr. în ponce = împotriva, contradictoriu. A grăi în ponce = a grăi în batjocură, a lua peste picior pe cineva, a glumi pe seama cuiva: „Cu murgul venind în copce, / Cu mine grăind în ponce” (Brediceanu 1957: 107). – Din magh. ponk „deal” (MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PONCE [pónse], oraș în partea de S a ins. Puerto Rico, la 225 km SV de San Juan; 155 mii loc. (2000). Port. Aeroport. Ind. de prelucr. și chimizare a petrolului, electrotehnică, a cimentului, hârtiei, încălțămintei, de prelucr. a tutunului și lemnului, textilă și alim. (rom, zahăr). Export de zahăr. Universitate (1948). Fundat de spanioli în 1670 sau 1680, cu numele Nuestra Señora de Guadalupe de Ponce, ridicat la rang de oraș în 1692, apoi de villa în 1848 și din nou de oraș în 1877.

PONCE DE LEÓN, Juan (c. 1460-1521), explorator spaniol. L-a însoțit (1493) pe Cristofor Columb în a doua călătorie în America. A explorat ins. Puerto Rico, pe care a colonizat-o (1508-1509), fiind ulterior guvernatorul ei (1509); fondator al unei așezări aproape de actualul San Juan (1511). A descoperit pen. Florida (1513), pe care a străbătut-o parțial într-o a doua expediție de colonizare (1521); rănit în timpul unui atac al indienilor, a murit în Cuba.

Intrare: ponce
  • pronunție: pons
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • ponce
Intrare: ponc
ponc adjectiv
adjectiv (A63)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponc
  • poncul
  • poncu‑
  • poancă
  • poanca
plural
  • ponci
  • poncii
  • poance
  • poancele
genitiv-dativ singular
  • ponc
  • poncului
  • poance
  • poancei
plural
  • ponci
  • poncilor
  • poance
  • poancelor
vocativ singular
plural
ponct
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poance
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
punc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ponci3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A115)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponci
  • ponciul
  • ponciu‑
  • ponce
  • poncea
plural
  • ponci
  • poncii
  • ponce
  • poncele
genitiv-dativ singular
  • ponci
  • ponciului
  • ponce
  • poncei
plural
  • ponci
  • poncilor
  • ponce
  • poncelor
vocativ singular
plural
Intrare: ponci (adj.)
ponci3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A115)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponci
  • ponciul
  • ponciu‑
  • ponce
  • poncea
plural
  • ponci
  • poncii
  • ponce
  • poncele
genitiv-dativ singular
  • ponci
  • ponciului
  • ponce
  • poncei
plural
  • ponci
  • poncilor
  • ponce
  • poncelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ponceadjectiv invariabil

  • chat_bubble (în) sintagmă Piatră ponce = rocă vulcanică de culoare cenușie sau albă, poroasă și ușoară folosită ca material de construcții, ca izolație termică sau abraziv; spumă de mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

ponci, ponceadjectiv

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.