2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POMPIER, pompieri, s. m., adj. invar. 1. S. m. Persoană care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit și dotat cu utilaje speciale pentru a stinge incendiile. 2. (Înv.) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, al caldarâmului etc. 3. Adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic. [Pr.: -pi-er] – Din fr. pompier.

pompier2 sm [At: NEGULICI / Pl: ~i / E: pompă + -ier] (Înv) Persoană care face pompe1 (1).

pompier1 [At: NEGULICI / P: ~pi-er / V: (pop) ~per, (formă coruptă) ~iar sm / Pl: ~i / E: fr pompier] 1 sm Persoană care face parte dintr-un corp militar sau civil special organizat, instruit și utilat pentru a stinge incendiile Si: (îrg) pojarnic, (înv) tulumbagiu (1), (reg) tulumbaș. 2 smp Unitate militară sau civilă pentru prevenirea și stingerea incendiilor. 3 sm (Fam; îs) Muncă de ~ Muncă făcută serios, rapid și bine. 4 sn (Îs) ~ii la Craiova Dans popular asemănător cu brâul. 5 sn (Îas) Melodie după care se execută acest dans. 6 sn (Îs) ~u la Breaza Dans popular asemănător cu „de brâu”. 7 sn (Îas) Melodie după care se execută acest dans. 8 ain (Frm; fig; d. stil, vorbire) Bombastic. 9 sm (Înv) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor și al caldarâmurilor. 10 sm (Frr) Scriitor sau artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală.

POMPIER, pompieri, s. m. 1. Persoană care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit și dotat pentru a stinge incendiile. 2. (Înv.) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, al caldarâmului etc. 3. Adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic. [Pr.: -pi-er] – Din fr. pompier.

POMPIER, pompieri, s. m. Persoană care face parte dintr-un corp organizat militărește, creat special pentru a stinge incendiile. Dacă pompierii... nu stingeau focul, cine știe cît mai ardea! CARAGIALE, O. II 17. O luptă inegală... începu între avangarda otomană și între 150 soldați pompieri. BOLINTINEANU, O. 262. Pompieri!... Chemați pompierii... E-n stare să-mi dea foc palatului. ALECSANDRI, T. I 416. ◊ (Franțuzism) Stil pompier = stil afectat, pretențios. – Pronunțat: -pi-er.

POMPIER s.m. 1. Persoană dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor. 2. (Franțuzism) Scriitor sau artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. [Pron. -pi-er. / < fr. pompier].

POMPIER s. m. 1. bărbat dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor. 2. scriitor, artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. (< fr. pompier)

POMPIER ~i m. Lucrător specializat în stingerea incendiilor. [Sil. -pi-er] /<fr. pompier

pompier m. soldat care aparține unei corporațiuni speciale, însărcinată cu stingerea incendiilor.

*pompiér m. (fr. pompier). Om însărcinat cu stingerea incendiuluĭ: pompĭeriĭ îs organizațĭ militărește. (În România, pînă la 1 April 1910 ofițeriĭ și soldațiĭ de artilerie aŭ avut această însărcinare). – Vechĭ pojarnic și tulumbagiŭ.

pomper sm vz pompier1 corectat(ă)

pompiar sm vz pompier1 corectat(ă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pompier (desp. -pi-er) s. m., pl. pompieri

pompier (-pi-er) s. m., pl. pompieri

pompier s. m. (sil. -pi-er), pl. pompieri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POMPIER s. (înv. și reg., mai ales în Mold.) pojarnic, (înv.) tulumbagiu, tulumbaș.

POMPIER s. (înv. și reg., mai ales în Mold.) pojarnic, (înv.) tulumbagiu, tulumbaș.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pompier, pompieri s. m. 1. celibatar. 2. văduv.

Gogu Pompieru expr. (er., glum.) v. Gogu.

Intrare: pompier (adj.)
pompier2 (adj.) adjectiv invariabil
  • silabație: pom-pi-er info
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • pompier
  • pompie
Intrare: pompier (s.m.)
  • silabație: pom-pi-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pompier
  • pompierul
  • pompieru‑
plural
  • pompieri
  • pompierii
genitiv-dativ singular
  • pompier
  • pompierului
plural
  • pompieri
  • pompierilor
vocativ singular
  • pompierule
  • pompiere
plural
  • pompierilor
pomper
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pompiar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pompieradjectiv invariabil

etimologie:

pompier, pompierisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit și dotat cu utilaje speciale pentru a stinge incendiile. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Dacă pompierii... nu stingeau focul, cine știe cît mai ardea! CARAGIALE, O. II 17. DLRLC
    • format_quote O luptă inegală... începu între avangarda otomană și între 150 soldați pompieri. BOLINTINEANU, O. 262. DLRLC
    • format_quote Pompieri!... Chemați pompierii... E-n stare să-mi dea foc palatului. ALECSANDRI, T. I 416. DLRLC
  • 2. învechit Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, al caldarâmului etc. DEX '09 DEX '98
  • 3. franțuzism Scriitor sau artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.