POMPIER, pompieri, s. m., adj. invar. 1. S. m. Persoană care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit și dotat cu utilaje speciale pentru a stinge incendiile. 2. (Înv.) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, al caldarâmului etc. 3. Adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic. [Pr.: -pi-er] – Din fr. pompier.

pompier² sm [At: NEGULICI / Pl: ~i / E: pompă + -ier] (Înv) Persoană care face pompe¹ (1).

pompier¹ [At: NEGULICI / P: ~pi-er / V: (pop) ~per, (formă coruptă) ~iar sm / Pl: ~i / E: fr pompier] 1 sm Persoană care face parte dintr-un corp militar sau civil special organizat, instruit și utilat pentru a stinge incendiile Si: (îrg) pojarnic, (înv) tulumbagiu (1), (reg) tulumbaș. 2 smp Unitate militară sau civilă pentru prevenirea și stingerea incendiilor. 3 sm (Fam; îs) Muncă de ~ Muncă făcută serios, rapid și bine. 4 sn (Îs) ~ii la Craiova Dans popular asemănător cu brâul. 5 sn (Îas) Melodie după care se execută acest dans. 6 sn (Îs) ~u la Breaza Dans popular asemănător cu „de brâu”. 7 sn (Îas) Melodie după care se execută acest dans. 8 ain (Frm; fig; d. stil, vorbire) Bombastic. 9 sm (Înv) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor și al caldarâmurilor. 10 sm (Frr) Scriitor sau artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală.

POMPIER, pompieri, s. m. 1. Persoană care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit și dotat pentru a stinge incendiile. 2. (Înv.) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, al caldarâmului etc. 3. Adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic. [Pr.: -pi-er] – Din fr. pompier.

POMPIER, pompieri, s. m. Persoană care face parte dintr-un corp organizat militărește, creat special pentru a stinge incendiile. Dacă pompierii... nu stingeau focul, cine știe cît mai ardea! CARAGIALE, O. II 17. O luptă inegală... începu între avangarda otomană și între 150 soldați pompieri. BOLINTINEANU, O. 262. Pompieri!... Chemați pompierii... E-n stare să-mi dea foc palatului. ALECSANDRI, T. I 416. ◊ (Franțuzism) Stil pompier = stil afectat, pretențios. – Pronunțat: -pi-er.

POMPIER s.m. 1. Persoană dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor. 2. (Franțuzism) Scriitor sau artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. [Pron. -pi-er. / < fr. pompier].

POMPIER s. m. 1. bărbat dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor. 2. scriitor, artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. (< fr. pompier)

POMPIER ~i m. Lucrător specializat în stingerea incendiilor. [Sil. -pi-er] /<fr. pompier

pompier m. soldat care aparține unei corporațiuni speciale, însărcinată cu stingerea incendiilor.

*pompiér m. (fr. pompier). Om însărcinat cu stingerea incendiuluĭ: pompĭeriĭ îs organizațĭ militărește. (În România, pînă la 1 April 1910 ofițeriĭ și soldațiĭ de artilerie aŭ avut această însărcinare). – Vechĭ pojarnic și tulumbagiŭ.

pomper sm vz pompier¹ corectat(ă)

pompiar sm vz pompier¹ corectat(ă)

pompier (desp. -pi-er) s. m., pl. pompieri

pompier (-pi-er) s. m., pl. pompieri

pompier s. m. (sil. -pi-er), pl. pompieri

pompier

pompier.

POMPIER s. (înv. și reg., mai ales în Mold.) pojarnic, (înv.) tulumbagiu, tulumbaș.

POMPIER s. (înv. și reg., mai ales în Mold.) pojarnic, (înv.) tulumbagiu, tulumbaș.

pompier, pompieri s. m. 1. celibatar. 2. văduv.

Gogu Pompieru expr. (er., glum.) v. Gogu.