11 definiții pentru pojarnic
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POJARNIC, pojarnici, s. m. (Înv. și reg.) Pompier. – Din rus. pojarnik.
POJARNIC, pojarnici, s. m. (Înv. și reg.) Pompier. – Din rus. pojarnik.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pojarnic sm [At: BARONZI, L. 160 / Pl: ~ici / E: rs пожарник] (Mol; înv) Pompier.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POJARNIC, pojarnici, s. m. (Mold., învechit) Pompier. La primărie bătuse două ceasuri și pojarnicii nu mai strigau: «Bine??... Bineeee!!». CONTEMPORANUL, VI 1. Era bătrîn... îl dobora pojarnicii. ALECSANDRI, T. 584.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pojarnic m. od. Mold. pompier: trebuie să fie vr’un pojarnic AL. [Ceh. POJARNIK].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pojárnic m. (d. pojar; ceh. požárnik, pompier. V. jar). Vechĭ. Azĭ iron. Pompier.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*pompiér m. (fr. pompier). Om însărcinat cu stingerea incendiuluĭ: pompĭeriĭ îs organizațĭ militărește. (În România, pînă la 1 April 1910 ofițeriĭ și soldațiĭ de artilerie aŭ avut această însărcinare). – Vechĭ pojarnic și tulumbagiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pojarnic (înv., reg.) s. m., pl. pojarnici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pojarnic (înv., reg.) s. m., pl. pojarnici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pojarnic s. m., pl. pojarnici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POJARNIC s. v. pompier.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pojarnic s. v. POMPIER.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
pojarnic, pojarnicisubstantiv masculin
- 1. Pompier. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pompier
- La primărie bătuse două ceasuri și pojarnicii nu mai strigau: «Bine??... Bineeee!!». CONTEMPORANUL, VI 1. DLRLC
- Era bătrîn... îl dobora pojarnicii. ALECSANDRI, T. 584. DLRLC
-
etimologie:
- pojarnik DEX '98 DEX '09