15 definiții pentru pompier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POMPIÉR, pompieri, s. m., adj. invar. 1. S. m. Persoană care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit și dotat cu utilaje speciale pentru a stinge incendiile. 2. (Înv.) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, al caldarâmului etc. 3. Adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic. [Pr.: -pi-er] – Din fr. pompier.

POMPIÉR, pompieri, s. m. 1. Persoană care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit și dotat pentru a stinge incendiile. 2. (Înv.) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, al caldarâmului etc. 3. Adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic. [Pr.: -pi-er] – Din fr. pompier.

POMPIÉR, pompieri, s. m. Persoană care face parte dintr-un corp organizat militărește, creat special pentru a stinge incendiile. Dacă pompierii... nu stingeau focul, cine știe cît mai ardea! CARAGIALE, O. II 17. O luptă inegală... începu între avangarda otomană și între 150 soldați pompieri. BOLINTINEANU, O. 262. Pompieri! Chemați pompierii... E-n stare să-mi dea foc palatidui. ALECSANDRI, T. I 416. ◊ (Franțuzism) Stil pompier = stil afectat, pretențios. Pronunțat: -pi-er..

POMPIÉR s.m. 1. Persoană dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor. 2. (Franțuzism) Scriitor sau artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. [Pron. -pi-er. / < fr. pompier].

POMPIÉR s. m. 1. bărbat dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor. 2. scriitor, artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. (< fr. pompier)

POMPIÉR ~i m. Lucrător specializat în stingerea incendiilor. [Sil. -pi-er] /<fr. pompier

pompier m. soldat care aparține unei corporațiuni speciale, însărcinată cu stingerea incendiilor.

*pompiér m. (fr. pompier). Om însărcinat cu stingerea incendiuluĭ: pompĭeriĭ îs organizațĭ militărește. (În România, pînă la 1 April 1910 ofițeriĭ și soldațiĭ de artilerie aŭ avut această însărcinare). – Vechĭ pojarnic și tulumbagiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pompiér (-pi-er) s. m., pl. pompiéri

pompiér s. m. (sil. -pi-er), pl. pompiéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POMPIÉR s. (înv. și reg., mai ales în Mold.) pojarnic, (înv.) tulumbagiu, tulumbaș.

POMPIER s. (înv. și reg., mai ales în Mold.) pojarnic, (înv.) tulumbagiu, tulumbaș.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pompier, pompieri s. m. 1. celibatar. 2. văduv.

Gogu Pompieru expr. (er., glum.) v. Gogu.

Intrare: pompier
  • silabație: -pi-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pompier
  • pompierul
  • pompieru‑
plural
  • pompieri
  • pompierii
genitiv-dativ singular
  • pompier
  • pompierului
plural
  • pompieri
  • pompierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)