12 definiții pentru pomojnic pomoșnic pomoștnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POMÓJNIC, pomojnici, s. m. Funcționar administrativ din trecut care conducea o plasă1. [Var.: (reg.) pomóșnic s. m.] – Din rus. pomoștnik.

POMÓJNIC, pomojnici, s. m. Funcționar administrativ din trecut care conducea o plasă1. [Var.: (reg.) pomóșnic s. m.] – Din rus. pomoștnik.

pomojnic sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 73/21 / V: ~oșnic, ~oștnic / Pl: ~ici / E: rs помощник] 1 (Înv) Funcționar administrativ care conducea o plasă Si: pretor. 2 (Înv; pex) Funcționar administrativ care ajuta un pretor la conducerea unei plase. 3 (Înv) Ajutor de subprefect. 4 (Îvr; îf pomoștnic) Subofițer de artilerie.

POMÓJNIC, pomojnici, s. m. (Învechit) Funcționar administrativ care conducea o plasă. Țăranii, cu popa și pomojnicul plăsei în cap, au aprins de-a lungul Oltețului focuri. MACEDONSKI, O. III 36. Mai tîrziu, peste cîteva zile, îl căutară pe badea Gheorghe un pomojnic și doi călărași: era bănuit pentru o pricină. CARAGIALE, O. I 285. Pe unde auzea sau bănuia că se află antice, degrabă el trămitea ispravnici, zapcii și pomojnici, ca să ridice satele, să sape și să scormone sălașele de vechi cetăți. ODOBESCU, S. II 411.

pomojnic m. od. ajutorul unui zapciu sau subprefect. [Rus. POMOȘTNIKŬ].

pomójnic m. (rus. pomóščnik, ajutor, asistent, d. po-mogátĭ, po-móčĭ, a ajuta; bg. pomoštnik. V. moștean). Vechĭ. Azĭ pop. Ajutor de pretor. V. zapciŭ, vătaf.

POMÓȘNIC s. m. v. pomojnic.

POMÓȘNIC s. m. v. pomojnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pomójnic s. m., pl. pomójnici

pomójnic s. m., pl. pomójnici


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pomójnic (pomójnici), s. m. – Ajutor de subprefect. Sl. pomoštĭnikŭ, rus. pomoščnik (Miklosich, Slaw. Elem., 37).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pomójnic, pomójnici, s.m. (înv.) 1. funcționar administrativ din trecut, care conducea o plasă (o parte dintr-un județ); ajutor de subprefect. 2. (în forma: pomoștnic) subofițer de artilerie.

Intrare: pomojnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomojnic
  • pomojnicul
  • pomojnicu‑
plural
  • pomojnici
  • pomojnicii
genitiv-dativ singular
  • pomojnic
  • pomojnicului
plural
  • pomojnici
  • pomojnicilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomoșnic
  • pomoșnicul
  • pomoșnicu‑
plural
  • pomoșnici
  • pomoșnicii
genitiv-dativ singular
  • pomoșnic
  • pomoșnicului
plural
  • pomoșnici
  • pomoșnicilor
vocativ singular
plural
pomoștnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)