opțiuni
  • info

13 definiții pentru pomojnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POMOJNIC, pomojnici, s. m. Funcționar administrativ din trecut care conducea o plasă1. [Var.: (reg.) pomoșnic s. m.] – Din rus. pomoștnik.

POMOJNIC, pomojnici, s. m. Funcționar administrativ din trecut care conducea o plasă1. [Var.: (reg.) pomoșnic s. m.] – Din rus. pomoștnik.

pomojnic sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 73/21 / V: ~oșnic, ~oștnic / Pl: ~ici / E: rs помощник] 1 (Înv) Funcționar administrativ care conducea o plasă Si: pretor. 2 (Înv; pex) Funcționar administrativ care ajuta un pretor la conducerea unei plase. 3 (Înv) Ajutor de subprefect. 4 (Îvr; îf pomoștnic) Subofițer de artilerie.

POMOJNIC, pomojnici, s. m. (Învechit) Funcționar administrativ care conducea o plasă. Țăranii, cu popa și pomojnicul plăsei în cap, au aprins de-a lungul Oltețului focuri. MACEDONSKI, O. III 36. Mai tîrziu, peste cîteva zile, îl căutară pe badea Gheorghe un pomojnic și doi călărași: era bănuit pentru o pricină. CARAGIALE, O. I 285. Pe unde auzea sau bănuia că se află antice, degrabă el trămitea ispravnici, zapcii și pomojnici, ca să ridice satele, să sape și să scormone sălașele de vechi cetăți. ODOBESCU, S. II 411.

pomojnic m. od. ajutorul unui zapciu sau subprefect. [Rus. POMOȘTNIKŬ].

pomójnic m. (rus. pomóščnik, ajutor, asistent, d. po-mogátĭ, po-móčĭ, a ajuta; bg. pomoštnik. V. moștean). Vechĭ. Azĭ pop. Ajutor de pretor. V. zapciŭ, vătaf.

POMOȘNIC s. m. v. pomojnic.

pomoșnic sm vz pomojnic

pomoștnic sm vz pomojnic

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pomojnic s. m., pl. pomojnici

pomojnic s. m., pl. pomojnici

pomojnic s. m., pl. pomojnici

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pomojnic (pomojnici), s. m. – Ajutor de subprefect. Sl. pomoštĭnikŭ, rus. pomoščnik (Miklosich, Slaw. Elem., 37).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pomojnic, pomojnici, s.m. (înv.) 1. funcționar administrativ din trecut, care conducea o plasă (o parte dintr-un județ); ajutor de subprefect. 2. (în forma: pomoștnic) subofițer de artilerie.

Intrare: pomojnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomojnic
  • pomojnicul
  • pomojnicu‑
plural
  • pomojnici
  • pomojnicii
genitiv-dativ singular
  • pomojnic
  • pomojnicului
plural
  • pomojnici
  • pomojnicilor
vocativ singular
  • pomojnicule
  • pomojnice
plural
  • pomojnicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomoșnic
  • pomoșnicul
  • pomoșnicu‑
plural
  • pomoșnici
  • pomoșnicii
genitiv-dativ singular
  • pomoșnic
  • pomoșnicului
plural
  • pomoșnici
  • pomoșnicilor
vocativ singular
  • pomoșnicule
  • pomoșnice
plural
  • pomoșnicilor
pomoștnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pomojnic, pomojnicisubstantiv masculin

  • 1. Funcționar administrativ din trecut care conducea o plasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Țăranii, cu popa și pomojnicul plăsei în cap, au aprins de-a lungul Oltețului focuri. MACEDONSKI, O. III 36. DLRLC
    • format_quote Mai tîrziu, peste cîteva zile, îl căutară pe badea Gheorghe un pomojnic și doi călărași: era bănuit pentru o pricină. CARAGIALE, O. I 285. DLRLC
    • format_quote Pe unde auzea sau bănuia că se află antice, degrabă el trămitea ispravnici, zapcii și pomojnici, ca să ridice satele, să sape și să scormone sălașele de vechi cetăți. ODOBESCU, S. II 411. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.