POMOJNIC, pomojnici, s. m. (Învechit) Funcționar administrativ care conducea o plasă. Țăranii, cu popa și pomojnicul plăsei în cap, au aprins de-a lungul Oltețului focuri. MACEDONSKI, O. III 36. Mai tîrziu, peste cîteva zile, îl căutară pe badea Gheorghe un pomojnic și doi călărași: era bănuit pentru o pricină. CARAGIALE, O. I 285. Pe unde auzea sau bănuia că se află antice, degrabă el trămitea ispravnici, zapcii și pomojnici, ca să ridice satele, să sape și să scormone sălașele de vechi cetăți. ODOBESCU, S. II 411.