POM, pomi, s. m. Nume generic pentru arbori care produc fructe comestibile; p. gener. copac, arbore. ◊ Pom de Crăciun = brad (sau alt conifer) împodobit cu daruri și ornamente, cu prilejul Crăciunului. Pomul mortului = copăcel (mai ales brad) sau ramură împodobită cu fructe, cu covrigi, cu zaharicale etc. (ce se dau de pomană la cimitir), care se poartă înaintea cortegiului mortuar (la morții necăsătoriți) și se înfige pe mormânt. ◊ Expr. (Fam.) A fi în pom = a se afla într-o situație dificilă din imprudență, din neștiință, din lipsă de bani. – Lat. pomus.

pom sm [At: CORESI, EV. 50 / V: (reg) ~n / Pl: ~i / E: ml pomus] 1 (Determinat prin „fructifer”, „roditor”, etc.) Arbore sălbatic sau cultivat care produce fructe comestibile. 2 (Pgn) Arbore. 3 (Reg; îs) ~ sălbatic (sau nealtoit, rău) Portaltoi. 4 (Fam; îe) A fi în ~ A fi fără bani. 5 (Fam, îae) A fi într-o situație dificilă, fără ieșire. 6 (Bot; reg; îc) ~-alb (sau ~ul-raiului) Lămâiță (Philadelphus coronarius). 7 (Bot; reg; îc) ~ul-vieții Tuia (Thuja occidentalis). 8 (Bot; reg; îc) ~-de-mandulă Migdal (Amigdalus communis). 9 (Bot; reg; îc) ~-jitraiu Dud (Morus alba). 10 (Bot; reg; îc) ~ul-cotei Gutui (Cydonia oblonga). 11 (Bot; reg, îc) ~-nărod Cenușer (Ailanthus altissima). 12 (Bot; reg; îc) ~ul-ursului Scoruș (Sorbus aucuparia). 13 (În religia creștină; îs) ~ vieții, ~ raiului, ~ cunoștinței binelui și răului Măr¹ din mijlocul raiului, ale cărui fructe erau interzise lui Adam și Evei. 14 (Îs) ~ de Crăciun, sau ~ de iarnă Brad sau alt conifer împodobit cu bomboane, jucării, lumânări, beteală etc, cu care se decorează casa cu ocazia Crăciunului și a Anului Nou. 15 (Reg; șîs ~ul mortului, ~ul raiului) Brad, copăcel sau ramură cu fructe, covrigi, colaci, zaharicale etc., purtat înaintea cortegiului mortuar și ale cărui podoabe sunt date de pomană după înmormântare. 16 (Reg; prc; îas) Colac în formă de cruce care se dă de pomană pentru cei morți. 17 (Pop; șîs ~de cununie, ~ul ospățului, ~ cu turte) Ramură de măr¹, brad etc. sau brad, copăcel etc., încărcați cu podoabe și folosiți în ceremonialul nunții. 18 (Bot; pop; prc) Prun (1) (Prunus domestica). 19 (Reg; îc) ~-alb Varietate de prun cu fructe albe și gustoase. 20 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 21 (Reg; art) Melodie după care se execută pomul (20). corectat(ă)

POM, pomi, s. m. Nume generic pentru orice arbore sălbatic sau cultivat care produce fructe comestibile; p. gener. copac, arbore. ◊ Pom de iarnă (sau de Crăciun) = brad (sau alt conifer) împodobit cu daruri și ornamente, cu prilejul Crăciunului și al Anului nou. Pomul mortului = copăcel (mai ales brad) sau ramură împodobită cu fructe, cu covrigi, cu zaharicale etc., care se poartă înaintea cortegiului mortuar (la morții necăsătoriți) până la cimitir și se înfige pe mormânt după ce s-au dat de pomană fructele, zaharicalele etc. de pe el. ◊ Expr. (Fam.) A fi în pom = a se afla într-o situație dificilă, precară (din punct de vedere material). – Lat. pomus.

POM, pomi, s. m. 1. Nume generic pentru orice soi de arbore roditor. Pomul care nu face roadă se taie și în foc se aruncă. CREANGĂ, P. 118. Și aceiași pomi în floare Crengi întind peste zaplaz. EMINESCU, O. I 112. Mîndro, de dragostea noastră, Mi-o-nflorit un pom în coastă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156. La pomul lăudat, să nu vii cu sacul mare (= să nu te încrezi în laude exagerate). ♦ Arbore, copac. În Țara Romînească, cuvîntul pom însemnează și copac neroditor. MARIAN, INS. 562. 2. (În expr.) Pom de iarnă = brad împodobit cu daruri care se împart copiilor cu prilejul sărbătorilor de iarnă, într-un cadru sărbătoresc. Sărbătoarea pomului de iarnă. ▭ Pomul mortului = copăcel sau ramură împodobită cu fructe, cu covrigi, cu zaharicale etc., care se poartă înaintea cortegiului mortuar pînă la cimitir și se împlîntă pe mormînt după ce s-au dat de pomană fructele și zaharicalele de pe el. Veneam acasă cu sînul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite, roșcove și smochine din pomul mortului. CREANGĂ, A. 14.

POM ~i m. 1) Arbore cu fructe comestibile. ◊ ~ de Anul Nou (sau de iarnă) brad împodobit cu jucării și daruri cu prilejul Anului Nou. 2) (în ritualul de înmormântare la creștini) Creangă a unui astfel de arbore, împodobită cu dulciuri, fructe (uneori și haine), purtată înaintea unei procesiuni mortuare, apoi dată de pomană. /<lat. pomus

pom m. 1. arbore roditor; 2. (de mort), copăcel împodobit ce se face la praznice și se dă de pomană: roșcove și smochine din pomul mortului CR. [Lat. POMUS].

pom m. (lat. pómus, arbore fructifer; it. sp. pg. poma, pv. pom, vfr. pome. V. poamă). Arbore fructifer. Pom de mort, pomu mortuluĭ, ramură care, pe alocurea, se împodobește cu poame la morțĭ și se înfige pe mormînt. Pomu Crăcĭunuluĭ răŭ zis îld. arborele, copacu saŭ bradu Crăcĭunuluĭ, că bradu nu e pom, ci copac. (Cauza e că s’a tradus după fr. arbre și germ. baum, care înseamnă „arbore”, nu „pom”. De alt-fel, obiceĭu împodobiriĭ braduluĭ la Crăcĭun nu e românesc. Obiceĭu românesc e steaŭa). Prov. Nicĭ salcia pom, nicĭ mojicu om.

PLOȘNIȚĂ, ploșnițe, s. f. Insectă parazită, de culoare roșie, cu corpul turtit și cu miros urât caracteristic, care trăiește prin crăpăturile pereților sau ale mobilelor și se hrănește cu sângele omului; păduche-de-lemn, stelniță, polușcă (Cimex lectularius). ◊ Compuse: ploșniță-de-pom = numele a două insecte de culoare măslinie pe spate, cu antenele în dungi negre și galbene, care trăiesc pe fragi, pe zmeură, pe căpșuni etc. (Pentatoma baccarum și Dolycoris baccarum); ploșniță-de-grădină = insectă de culoare albăstruie, cu miros usturător, foarte dăunătoare legumelor (Sirachia oleracea); ploșniță-sură = insectă de culoarea bronzului, cu aripi înguste și cu capul în formă de cub, care împrăștie un miros aromatic (Syromastes marginatus); ploșniță-de-apă = a) insectă care înoată pe spate la suprafața apei și care are un ac otrăvitor (Notonecta glanea); b) răcușor; c) cornățar; ploșniță-de-câmp = insectă parazită verzuie pe spate, castanie pe aripi și roșiatică pe burtă, care trăiește pe fructe și pe legume (Palomena prasina); ploșnița-verzei = insectă dăunătoare, de circa 8 mm lungime, roșie cu pete negre, care atacă varza și conopida (Euryderma ornata). – Cf. ceh. ploščica.

pomn sm vz pom

omu’ și pomu’ loc. s. (pop.) Securitatea, puzderie de securiști v. Ap. 8/95 p. 15 (de la împrejurarea că securiștii stăteau în dreptul câte unui arbore, pe traseul lui Ceaușescu)

pom s. m., pl. pomi

pom s. m., pl. pomi

pom s. m., pl. pomi

ploșniță-de-pom (insectă) s. f., g.-d. art. ploșniței-de-pom; pl. ploșnițe-de-pom

!ploșniță-de-pom (insectă) s. f., g.-d. art. ploșniței-de-pom; pl. ploșnițe-de-pom

ploșniță de pom s. f. + prep. + s. m.

POM s. (BOT.) arbore, copac, (înv. și pop.) lemn. (Un ~ falnic.)

POM s. v. prun, sirinderică.

POM s. (BOT.) arbore, copac, (înv. și pop.) lemn. (Un ~ falnic.)

pom s. v. PRUN. SIRINDERICĂ.

pom (pomi), s. m. – 1. Arbore fructifer. – 2. Brad de Crăciun. – 3. Creangă care la înmormîntările tradiționale reprezintă arborele-vieții și trecerea pe lumea cealaltă. – Mr., megl. pom. Lat. pōmus (Pușcariu 1349; Candrea-Dens., 1419; REW 6645), cf. poamă. – Der. pomet (var. pomăt, mr. pomet), s. n. (cantitate de fructe; livadă), care poate reprezenta direct lat. pōmētum (Pușcariu 1350; Candrea-Dens., 1420; REW 6642), cf. it. pometo; împomat, adj. (plantat); pomușel, s. m. (mușchi, Bryum argenteum); pomărit, s. n. (arboricultură). Der. neol. pomicultor, s. m., din fr. pomiculteur; pomicultură, s. f. (arboricultură); pomolog, s. m. (arboricultor); pomologie, s. f. (arboricultură).

pom, pomi, s.m. – 1. Pom de Crăciun, segmente de paie îmbinate într-o construcție romboidală, delimitate prin „cocoși” (floricele) sau boabe de fasole; era îmbodobit cu struțuri din hârtie colorată și era atârnat de grinda casei. În satele din zona Codru s-au conservat până la mijlocul sec. XX. (D. Pop, 1978: 55). Modele tradiționale: pom din fasole (Oarța de Sus), pom de paie (Rodina, Orțița), pom de vâsc, pom de scai (scaiul Crăciunului), vârf de fag și vârf de brad. „Peste exteriorul circumferinței a trei cercuri confecționate din nuia de salcie sau sârmă, îmbrăcate în hârtie colorată erau trecute sfori subțiri din ață de fuior. Cercul mare era fixat în partea de jos, iar cel mic în partea de sus. Se împodobea cu flori ornamentale din hârtie creponată colorată” (Bilțiu, 1996: 11). Avea o răspândire europeană, până în Suedia (Bănățeanu, 1969: 59). 2. Pomul vieții, motiv prezent pe fațadele porților maramureșene, figurat sub forma unor perechi de linii oblice semnificând ramurile de brad, deasupra unui triunghi simbolizând rădăcina și având în partea de sus o rozetă sau o cruce înscrisă (Avram, 2006: 197). „Tipul cel mai complex al acestui motiv străvechi având surprinzătoare asemănări cu anumite stindarde ale legiunilor romane este realizat de obicei în relief din fondul stâlpului de stejar” (Nistor, 1977: 16). ♦ (onom.) Pomian < n. top. Pomi, loc. în jud. Satu Mare, la granița cu jud. Maramureș (157 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. pomus „arbore fructifer” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

POMI FRUCTIFERI. Subst. Pom fructifer, arbore (arbust) fructifer, pom (arbore, arbust) roditor. Afin; alun, alunel (dim.), alunaș; agriș; ananas; arbore de cacao, cacaotier; arbore de cafea; bananier; cais; castan; cireș, cireș amar; chitru; coacăz; cocotier; corcoduș, zarzăr (pop.); corn; curmal; dud, agud (reg.),frăgar (reg.); gutui, măr-gutui; lămîi; mandarin; măr, merișor (dim.), măr pădureț, ionatan; măslin; migdal; mur; nuc, nuculeț (dim.), nucșor, nucuț (rar); papaia; păr, perișor (dim.), păr pădureț, pergamut; piersic; portocal; porumbar, porumbel, scoroambă (reg.); prun, prunișor (dim.), prunuț, goldan; răchițele; rodiu, rodier (rar); roșcov; scoruș, scoruș de munte; smochin; vișin, vișinel (dim.), vișin sălbatic, vișin turcesc; zarzăr, zărzărel (dim., pop.), zărzăraș (pop.). Livadă, grădină; alunet, aluniș; nucet; prunet, prunărie, pruniș, pruniște (reg.); vișinet (rar). Pomologie, pomicultură; grădinărie, grădinărit. Pomicultor, pomolog (rar), grădinar; merar (rar); prunar. Adj. Fructifer, roditor, cu rod. Pomicol; pomologic. Vb. A rodi, a da (a aduce) rod. A sădi, a planta. A altoi. A culege fructe, a scutura pomii. V. arbori, arbuști, fructe, terenuri cultivate.

pom, pomi s. m. Nume generic pentru orice arbore sălbatic sau cultivat care produce fructe comestibile; p. ext. copac, arbore. ◊ Pom de Crăciun = brad sau alt conifer împodobit cu daruri și diverse ornamente colorate cu prilejul Crăciunului. ◊ Pomul mortului = copăcel (mai ales brad) sau ramură împodobită cu fructe, covrigi etc., care se poartă înaintea cortegiului mortuar până la cimitir, unde se înfige în pământ după ce s-a dat de pomană tot ce era pe el; p. restr. un fel de colac în formă de cruce, care se dă de pomană pentru cei morți. ◊ Pomul cunoștinței binelui și răului sau pomul raiului = pom amintit în Biblie, plantat, ca și pomul vieții, în mijlocul grădinii Edenului (raiului), din care Adam și Eva, au fost ispitiți de șarpe (satana) să mănânce fructul oprit, fruct simbolizând izvorul cunoașterii. ◊ Pomul vieții = arbore biblic, plantat aproape sau lângă pomul cunoștinței binelui și răului din grădina Edenului, inaccesibil lui Adam și descoperit de acesta numai după înfruptarea sa din înțelepciunea cunoștinței. ◊ Compuse: (pop.) pomul-raiului = lămâiță; pomul-vieții = tuia. – Din lat. pomus.

POM subst. 1. – (Moț); -escu, mold. 2. Pomeș, Stroe zis și Poameș (AO XX 113). 3. Pomaț act. 4. Din subst, pomet: Pometescu, act. 5. Pomătariu, mold. (Sd XXII) < subst. „cel ce cultivă un pomet”; Pomotari fam., mold.

POMI, com. în jud. Satu Mare, situată pe stg. văii Someșului, în zona de contact a C. Someșului cu dealurile Codrului; 2.175 loc. (2003). Satul P. apare menționat documentar în 1407. În satul Acina, menționat documentar în 1394, se află biserica ortodoxă Af. Vasile cel Mare (1847) și biserica romano-catolică Sf. Arhanghel Mihail (1800). Poieni naturale cu lalele pestrițe și cu narcise, în satul Borlești.

a fi în budă / în pom expr. (reg., pop.) a avea necazuri mari.

omu’ și pomu’ expr. (iron.) Securitatea.