27 de definiții pentru poloboc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLOBÓC, poloboace, s. n. 1. (Pop.) Butoi. ♦ Epitet dat unui om gras. 2. Nivelă cu bulă de aer. [Var.: bolobóc s. n.] – Et. nec.

POLOBÓC, poloboace, s. n. 1. (Pop.) Butoi. ♦ Epitet dat unui om gras. 2. Nivelă cu bulă de aer. [Var.: bolobóc s. n.] – Et. nec.

poloboc sn [At: NECULCE, L. 244 / V: bo~, (reg) ~oa sf, poro~, boloboa sf / Pl: ~oace, (îvr) ~oci sm / E: ucr полубок] 1 (Pop) Butoi. 2 (Pop) Epitet pentru un om gras. 3 (Reg) Nivelă cu bulă de aer.

POLOBÓC, poloboace, s. n. 1. Butoi. Pe trepte de stejar, urca acum a doua oară moș Chirilă, din hruba cu poloboace, ducînd în mînă o oală mare smălțuită, plină de vin învechit la întuneric. SADOVEANU, O. VII 52. Lemne la trunchi sînt, slănină și făină în pod este... curechi în poloboc, slavă domnului. CREANGĂ, A. 38. Decît să cărăm apă cu poloboacele, mai nemerit ar fi să iau puțul în spinare... și să-l duc în bucătărie o dată pentru totdeauna. ALECSANDRI, T. I 448. 2. Nivelă cu bulă de aer, montată într-un cadru de lemn, de care se servesc zidarii. – Variantă: (Munt.) bolobóc (ISPIRESCU, L. 354, TEODORESCU, P. P. 142) s. n.

POLOBÓC ~oáce n. pop. 1) Vas făcut din doage cercuite, cu capetele mai înguste decât mijlocul, în care se păstrează vinul; butoi. 2) Conținutul unui astfel de vas. /cf. ucr. polybok

POLOBOC s.n. (Mold.) Butoi. Să le care apă ... cu poloboace. NECULCE. Etimologie: ucr. polubok.

poloboc n. V. boloboc: de nu mi-ar deșerta poloboacele AL.

polobóc n., pl. oace (rus. polubóčka, d. polu-, jumătate, și bočka, butoĭ. V. poală, pol 1 și 3, boșcă și polomeac). Est. Butoĭ. – În vest (rar) bolobóc.

BOLOBÓC s. n. v. poloboc.

BOLOBÓC s. n. Cumpănă cu bulă de aer folosită de zidari, lemnari etc. pentru a verifica poziția orizontală sau verticală a suprafeței lucrărilor. – V. poloboc.

boloboc (poloboc) n. Mold. vas de vin sau de rachiu mai mic decât butia și mai mare decât butoiul (între 70-100 vedre): de nu mi-ar deșerta boloboacele AL. [Rus. POLUBOČKA, jumătate butie].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poloboc (pop.) s. n., pl. poloboace

poloboc (pop.) s. n., pl. poloboace

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOLOBOC s. (TEHN.) cumpănă, nivelă cu bulă de aer.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

polobóc (poloboáce), s. m.1. Butoi, bute. – 2. Nivel de apă. – Var. (Munt.) boloboc. Bg. polobok (Conev 64), cf. rus. polubočka „jumătate de butoi” (Tiktin).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

polobóc, poloboace, s.n. – Butoi, bute: „Ieși, ursât, din poloboc, / C-om mere și noi la joc” (Memoria, 2001: 17). – Et. nec. (DEX); din bg. polobok (Conev, cf. DER), cf. rus. polubočka „jumătate de butoi” (Tiktin, cf. DER); din ucr. polubok (MDA).

polobóc, -oace, s.n. – Butoi, bute: „Ieși, ursât, din poloboc, / C-om mere și noi la joc” (Memoria 2001: 17). – Cf. bg. polobok (Conev), cf. rus. polubočka „jumătate de butoi” (Tiktin); Din ucr. polubok (MDA).

Intrare: poloboc
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poloboc
  • polobocul
  • polobocu‑
plural
  • poloboace
  • poloboacele
genitiv-dativ singular
  • poloboc
  • polobocului
plural
  • poloboace
  • poloboacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boloboc
  • bolobocul
  • bolobocu‑
plural
  • boloboace
  • boloboacele
genitiv-dativ singular
  • boloboc
  • bolobocului
plural
  • boloboace
  • boloboacelor
vocativ singular
plural
boroboc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poloboc, poloboacesubstantiv neutru

  • 1. popular Butoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: butoi diminutive: polobocel
    • format_quote Pe trepte de stejar, urca acum a doua oară moș Chirilă, din hruba cu poloboace, ducînd în mînă o oală mare smălțuită, plină de vin învechit la întuneric. SADOVEANU, O. VII 52. DLRLC
    • format_quote Lemne la trunchi sînt, slănină și făină în pod este... curechi în poloboc, slavă domnului. CREANGĂ, A. 38. DLRLC
    • format_quote Decît să cărăm apă cu poloboacele, mai nemerit ar fi să iau puțul în spinare... și să-l duc în bucătărie o dată pentru totdeauna. ALECSANDRI, T. I 448. DLRLC
    • 1.1. Epitet dat unui om gras. DEX '09 DEX '98
  • 2. Nivelă cu bulă de aer. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.