23 de definiții pentru poloboc boloboc (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poloboc sn [At: NECULCE, L. 244 / V: bo~, (reg) ~oa sf, poro~, boloboa sf / Pl: ~oace, (îvr) ~oci sm / E: ucr полубок] 1 (Pop) Butoi. 2 (Pop) Epitet pentru un om gras. 3 (Reg) Nivelă cu bulă de aer.

POLOBÓC, poloboace, s. n. 1. (Pop.) Butoi. ♦ Epitet dat unui om gras. 2. Nivelă cu bulă de aer. [Var.: bolobóc s. n.] – Et. nec.

POLOBÓC, poloboace, s. n. 1. (Pop.) Butoi. ♦ Epitet dat unui om gras. 2. Nivelă cu bulă de aer. [Var.: bolobóc s. n.] – Et. nec.

POLOBÓC, poloboace, s. n. 1. Butoi. Pe trepte de stejar, urca acum a doua oară moș Chirilă, din hruba cu poloboace, ducînd în mînă o oală mare smălțuită, plină de vin învechit la întuneric. SADOVEANU, O. VII 52. Lemne la trunchi sînt, slănină și făină în pod este... curechi în poloboc, slavă domnului. CREANGĂ, A. 38. Decît să cărăm apă cu poloboacele, mai nemerit ar fi să iau puțul în spinare... și să-l duc în bucătărie o dată pentru totdeauna. ALECSANDRI, T. I 448. 2. Nivelă cu bulă de aer, montată într-un cadru de lemn, de care se servesc zidarii. – Variantă: (Munt.) bolobóc (ISPIRESCU, L. 354, TEODORESCU, P. P. 142) s. n.

POLOBÓC ~oáce n. pop. 1) Vas făcut din doage cercuite, cu capetele mai înguste decât mijlocul, în care se păstrează vinul; butoi. 2) Conținutul unui astfel de vas. /cf. ucr. polybok

poloboc n. V. boloboc: de nu mi-ar deșerta poloboacele AL.

polobóc n., pl. oace (rus. polubóčka, d. polu-, jumătate, și bočka, butoĭ. V. poală, pol 1 și 3, boșcă și polomeac). Est. Butoĭ. – În vest (rar) bolobóc.

BOLOBÓC s. n. v. poloboc.

BOLOBÓC s. n. Cumpănă cu bulă de aer folosită de zidari, lemnari etc. pentru a verifica poziția orizontală sau verticală a suprafeței lucrărilor. – V. poloboc.

boloboc (poloboc) n. Mold. vas de vin sau de rachiu mai mic decât butia și mai mare decât butoiul (între 70-100 vedre): de nu mi-ar deșerta boloboacele AL. [Rus. POLUBOČKA, jumătate butie].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polobóc (pop.) s. n., pl. poloboáce

polobóc s. n., pl. poloboáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOLOBÓC s. v. cumpănă.

BOLOBOC s. (TEHN.) cumpănă, nivelă cu bulă de aer.

arată toate definițiile

Intrare: poloboc
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poloboc
  • polobocul
  • polobocu‑
plural
  • poloboace
  • poloboacele
genitiv-dativ singular
  • poloboc
  • polobocului
plural
  • poloboace
  • poloboacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boloboc
  • bolobocul
  • bolobocu‑
plural
  • boloboace
  • boloboacele
genitiv-dativ singular
  • boloboc
  • bolobocului
plural
  • boloboace
  • boloboacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poloboc boloboc

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Pe trepte de stejar, urca acum a doua oară moș Chirilă, din hruba cu poloboace, ducînd în mînă o oală mare smălțuită, plină de vin învechit la întuneric. SADOVEANU, O. VII 52.
      surse: DLRLC
    • Lemne la trunchi sînt, slănină și făină în pod este... curechi în poloboc, slavă domnului. CREANGĂ, A. 38.
      surse: DLRLC
    • Decît să cărăm apă cu poloboacele, mai nemerit ar fi să iau puțul în spinare... și să-l duc în bucătărie o dată pentru totdeauna. ALECSANDRI, T. I 448.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Epitet dat unui om gras.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Nivelă cu bulă de aer.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cumpănă nivelă

etimologie: