2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÓLIS, polisuri, s. n. Formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-stat în Grecia antică. – Din ngr. polis.

PÓLIS, polisuri, s. n. Formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-stat în Grecia antică. – Din ngr. polis.

polis sn [At: DER / Pl: ~uri / E: ngr πόλις] 1 Formă de organizare statală sclavagistă în Grecia antică. 2 Oraș-stat în Grecia antică, în epoca sclavagistă.

PÓLIS s.n. 1. Oraș-stat în Grecia antică, cetatea întărită a conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic și politic. 2. Oraș, cetate, centru urban. [Pl. -suri. / cf. fr., it., gr. polis].

PÓLIS s. n. (în Grecia antică) oraș-stat, cetate întărită a conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic și politic. (< gr. polis)

PÓLIS ~uri n. (în Grecia antică) Formă de organizare social-politică și economică a societății sclavagiste; oraș-stat. /<ngr. pólis

PÓLIȘ s. m. (Fam.) Cârnat polonez. – Din engl. Polish [sausage].

PÓLIȘ s. m. (Fam.) Cârnat polonez. – Din engl. Polish [sausage].

poliș s [At: DLR / E: ger pol(n)ische (Wurst)] (Fam) Polonez (16).

PÓLIȘ s. n. cârnat polonez. (< engl. polish/sausage/)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÓLIȘ s. (cârnat) polonez. (A mâncat ~ cu pâine.)

POLIȘ s. polonez. (A mîncat ~ cu pîine.)

Intrare: polis
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polis
  • polisul
  • polisu‑
plural
  • polisuri
  • polisurile
genitiv-dativ singular
  • polis
  • polisului
plural
  • polisuri
  • polisurilor
vocativ singular
plural
Intrare: poliș
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poliș
  • polișul
  • polișu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • poliș
  • polișului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)