8 definiții pentru polis
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POLIS, polisuri, s. n. Formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-stat în Grecia antică. – Din ngr. polis.
POLIS, polisuri, s. n. Formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-stat în Grecia antică. – Din ngr. polis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
polis sn [At: DER / Pl: ~uri / E: ngr πόλις] 1 Formă de organizare statală sclavagistă în Grecia antică. 2 Oraș-stat în Grecia antică, în epoca sclavagistă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLIS s.n. 1. Oraș-stat în Grecia antică, cetatea întărită a conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic și politic. 2. Oraș, cetate, centru urban. [Pl. -suri. / cf. fr., it., gr. polis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLIS s. n. (în Grecia antică) oraș-stat, cetate întărită a conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic și politic. (< gr. polis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
POLIS ~uri n. (în Grecia antică) Formă de organizare social-politică și economică a societății sclavagiste; oraș-stat. /<ngr. pólis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
polis s. n., pl. polisuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
polis s. n., pl. polisuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
polis s. n., pl. polisuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
polis, polisurisubstantiv neutru
- 1. Formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-stat în Grecia antică. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- polis DEX '09 DEX '98 DN