opțiuni
  • info

12 definiții pentru poftori

din care

Explicative DEX

POFTORI, poftoresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. (Folosit și absol.) A repeta, a reaminti. 2. A ura, a dori ceva (cuiva). 3. A ruga pe cineva (ceva). – Din sl. povŭtoriti.

POFTORI, poftoresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. (Folosit și absol.) A repeta, a reaminti. 2. A ura, a dori ceva (cuiva). 3. A ruga pe cineva (ceva). – Din sl. povŭtoriti.

poftori vt [At: URECHE, L. 101 / V: poht~ / Pzi: ~resc / E: slv повъторити] 1 (Fșa) A reveni insistent asupra unui lucru făcut, spus etc. 2 (Fșa) A face, a spune etc. încă o dată Si: a repeta. 3 (Fșa) A reînnoi. 4 (Fșa) A reaminti. 5 (Fșa) A insista. 6 (Pcf) A pofti (11). 7 (Pcf) A ruga.

POFTORI, poftoresc, vb. IV. Tranz. (Învechit) 1. A repeta, a reaminti. Și astfel, poftorindu-și unele ca acestea... ajunge la curtea împărătească. ISPIRESCU, L. 219. 2. A ura, a dori ceva (cuiva). Cucoană Caliopi, îți poftoresc s-ajungi din maioreasă, ghinărăreasă. ALECSANDRI, T. 981. 3. A ruga pe cineva (ceva); a pofti (4). Îi scrisesem un ravaș în care o poftoream ca să se îndure de flacăra unui muritor. ALECSANDRI, T. 1699.

poftorì v. a repeta: nu trebue a poftori omului înțelept cuvinte înțelepte. [Slav. POVŬTORITI (din VŬTORYĬ, al doilea)].

pohtori v vz poftori

poftorésc v. tr. (vsl. po-vŭtoriti, a repeta, d. vŭtoryĭ, al doilea; sîrb. povtoriti). Vechĭ. Rar. Repet.

Ortografice DOOM

poftori (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poftoresc, 3 sg. poftorește, imperf. 1 poftoream; conj. prez. 1 sg. să poftoresc, 3 să poftorească

poftori (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poftoresc, imperf. 3 sg. poftorea; conj. prez. 3 să poftorească

poftori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poftoresc, imperf. 3 sg. poftorea; conj. prez. 3 sg. și pl. poftorească

Etimologice

poftori (poftoresc, poftorit), vb. – 1. A repeta. – 2. A pisălogi. Sl. povŭtoriti, din vŭtoryĭ „secund” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 272), cf. ftori. Înv.

Sinonime

POFTORI vb. v. reaminti, repeta.

poftori vb. v. REAMINTI. REPETA.

Intrare: poftori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poftori
  • poftorire
  • poftorit
  • poftoritu‑
  • poftorind
  • poftorindu‑
 singular plural
  • poftorește
  • poftoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • poftoresc
 (să)
  • poftoresc
  • poftoream
  • poftorii
  • poftorisem
a II-a (tu)
  • poftorești
 (să)
  • poftorești
  • poftoreai
  • poftoriși
  • poftoriseși
a III-a (el, ea)
  • poftorește
 (să)
  • poftorească
  • poftorea
  • poftori
  • poftorise
plural I (noi)
  • poftorim
 (să)
  • poftorim
  • poftoream
  • poftorirăm
  • poftoriserăm
  • poftorisem
a II-a (voi)
  • poftoriți
 (să)
  • poftoriți
  • poftoreați
  • poftorirăți
  • poftoriserăți
  • poftoriseți
a III-a (ei, ele)
  • poftoresc
 (să)
  • poftorească
  • poftoreau
  • poftoriră
  • poftoriseră
pohtori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poftori, poftorescverb

învechit
  • 1. Folosit și absolut: reaminti, repeta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: reaminti repeta
    • format_quote Și astfel, poftorindu-și unele ca acestea... ajunge la curtea împărătească. ISPIRESCU, L. 219. DLRLC
  • 2. A ura, a dori ceva (cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dori ura
    • format_quote Cucoană Caliopi, îți poftoresc s-ajungi din maioreasă, ghinărăreasă. ALECSANDRI, T. 981. DLRLC
  • 3. A ruga pe cineva (ceva); pofti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pofti ruga
    • format_quote Îi scrisesem un ravaș în care o poftoream ca să se îndure de flacăra unui muritor. ALECSANDRI, T. 1699. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.