27 de definiții pentru pofidă
din care- explicative (16)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POFÍDĂ, pofide, s. f. (Pop.) Ciudă, necaz. ◊ Loc. prep. În pofida cuiva (sau a ceva) = în ciuda, în necazul cuiva (sau a ceva). – Cf. pol. pochyba.
pofidă sf [At: VĂCĂRESCU, P. 5/9 / V: (îrg) pohibă, (înv) ~ibă, ~hidă, (reg) pocibă, prohibă, prohită / Pl: ~de / E: ns cf pn pochyba] 1 (Pop) Ciudă. 2 (Pop) Contrarietate. 3 (Îlpp) În ~da cuiva (sau a ceva) Cu intenția de a se supăra pe cineva. 4 (Îal) Înfruntând împotrivirea cuiva sau a ceva. 5 (Îal) Nesocotind dorința cuiva sau o împrejurare dată. 6 (Îal) Cu toate că... 7 (Rar) Dispreț. 8 (Rar) Ironie. 9 (Rar) Batjocură. 10 (Îlv) A lua (pe cineva sau ceva) în ~ A ironiza. 11 (Îal) A batjocori. 12 (Îrg) Pretext.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POFÍDĂ, pofide, s. f. Ciudă, necaz. ◊ Loc. prep. În pofida cuiva (sau a ceva) = în ciuda, în necazul cuiva (sau a ceva). – Cf. pol. pochyba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
POFÍDĂ, (rar) pofide, s. f. Ciudă, necaz; dispreț, ironie. (Cațavencu:) Stimabile domn... un om politic... (Tipătescu, cu pofidă:) Adică d-ta. CARAGIALE, O. I ◊ Loc. prep. În pofida... = cu intenția de a sfida, de a înfrunta o împotrivire, în ciuda..., în necazul... El se făcea că nu înțelege vorbele aruncate în pofida lui. ISPIRESCU, L. 229. Și laptele că-mi vărsa Tot sub umbra nucilor în calea voinicilor, în pofida fetelor. În ciuda nevestelor. TEODORESCU, P. P. 206.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POFÍDĂ f. Pornire (răutăcioasă) ascunsă; ciudă; necaz. ◊ În ~a cuiva (sau a ceva) cu intenția de a provoca supărare cuiva (sau de a sfida ceva). /cf. pol. pochyba
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pofidă f. în locuțiunea în pofida cuiva, în ciuda sau necazul lui, sub pretext: vorbele aruncate în pofida lui ISP. în pofida căpșunilor mănâncă frunzele PANN. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pofídă, V. prohită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pocibă sf vz pofidă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pofibă sf vz pofidă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pohibă sf vz pofidă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pohidă sf vz pofidă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prohibă sf vz pofidă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prohită sf vz pofidă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROHITĂ s.f. (Mold.) Batjocură. Sînt a mulți de prohită. DOSOFTEI, PS 230. ◊ Loc. vb. A lua în prohită = a batjocori. Pizmașii mă iau în prohită. DOSOFTEI, PS 141. Etimologie necunoscută. Cf. pol. pochyba. Vezi și prohiti. Cf. b ă s ă u (2), m a s c a r a (2), m î n i e c i e; m ă d ă r i (1), p r o h i t i.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pohídă, V. prohită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prohítă (Mold. Vechĭ), pohídă (Mold. sud) și pofídă (Munt.) f., pl. inuzitat te, de și zĭ (d. prohitesc. P. pofidă, cp. cu patrahír, -fir). A lua în prohită, a lua în rîs; în pohida (pofida) cuĭva, în deriziune, ca să-l ĭeĭ în rîs: anecdote în pohida Jidanilor. În pohida fragilor, mănîncĭ frunzele, în lipsă de ceva maĭ bun, te mulțămeștĭ și cu ceva maĭ prost.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pofidă (pop.) s. f., g.-d. art. pofidei; pl. pofide
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!pofidă (pop.) s. f., g.-d. art. pofidei; pl. pofide
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pofídă s. f., pl. pofíde
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pofida (în ~) loc. prep.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
în pofida loc. prep.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*pofida (în ~) loc. prep.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
în pofída loc. prep.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POFÍDĂ s. v. ciudă, gelozie, invidie, motiv, necaz, ocazie, pică, pizmă, pornire, pretext, pricină, ranchiună.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pofidă s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. MOTIV. NECAZ. OCAZIE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. PRETEXT. PRICINĂ. RANCHIUNĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pofídă (pofíde), s. f. – Ciudă. – Var. Mold. pohidă, prohită. Origine nesigură. După Cihac, II, 238, din pol. pochyba „greșeală”, cf. sb. himba „vicleșug”. Relația cu hîtru (Scriban) nu este convingătoare. – Der. împrohita, vb. (a disprețui), Mold., înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Invita Minerva (lat. „În pofida Minervei”) – Expresia e a lui Horațiu și se află în Ars poetica (v. 385). Minerva fiind la romani zeița înțelepciunii și a meșteșugurilor, Horațiu a creat această expresie pentru a vorbi de cei care, în pofida Minervei, adică sfidînd înțelepciunea, bunul simț și arta, se încăpățînează, cu toată nepriceperea lor, să practice totuși un anumit meșteșug, în speță: să scrie, să compună. Deci Invita Minerva poate servi minunat în redacții; în răspunsurile de la „Poșta redacției” aceste două cuvinte horațiene ar face o serioasă economie de spațiu. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pofidă, pofidesubstantiv feminin
-
- (Cațavencu:) Stimabile domn... un om politic... (Tipătescu, cu pofidă:) Adică d-ta. CARAGIALE, O. I 135. DLRLC
- În pofida cuiva (sau a ceva) = în ciuda, în necazul cuiva (sau a ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- El se făcea că nu înțelege vorbele aruncate în pofida lui. ISPIRESCU, L. 229. DLRLC
- Și laptele că-mi vărsa Tot sub umbra nucilor În calea voinicilor, În pofida fetelor, În ciuda nevestelor. TEODORESCU, P. P. 206. DLRLC
-
-
etimologie:
- pochyba DEX '98 DEX '09