24 de definiții pentru pofidă pocibă pofibă pohibă pohidă prohibă prohită (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POFÍDĂ, pofide, s. f. (Pop.) Ciudă, necaz. ◊ Loc. prep. În pofida cuiva (sau a ceva) = în ciuda, în necazul cuiva (sau a ceva). – Cf. pol. pochyba.

pofi sf [At: VĂCĂRESCU, P. 5/9 / V: (îrg) pohi, (înv) ~ibă, ~hi, (reg) pocibă, prohibă, prohi / Pl: ~de / E: ns cf pn pochyba] 1 (Pop) Ciudă. 2 (Pop) Contrarietate. 3 (Îlpp) În ~da cuiva (sau a ceva) Cu intenția de a se supăra pe cineva. 4 (Îal) Înfruntând împotrivirea cuiva sau a ceva. 5 (Îal) Nesocotind dorința cuiva sau o împrejurare dată. 6 (Îal) Cu toate că... 7 (Rar) Dispreț. 8 (Rar) Ironie. 9 (Rar) Batjocură. 10 (Îlv) A lua (pe cineva sau ceva) în ~ A ironiza. 11 (Îal) A batjocori. 12 (Îrg) Pretext.

POFÍDĂ, pofide, s. f. Ciudă, necaz. ◊ Loc. prep. În pofida cuiva (sau a ceva) = în ciuda, în necazul cuiva (sau a ceva). – Cf. pol. pochyba.

POFÍDĂ, (rar) pofide, s. f. Ciudă, necaz; dispreț, ironie. (Cațavencu:) Stimabile domn... un om politic... (Tipătescu, cu pofidă:) Adică d-ta. CARAGIALE, O. I ◊ Loc. prep. În pofida... = cu intenția de a sfida, de a înfrunta o împotrivire, în ciuda..., în necazul... El se făcea că nu înțelege vorbele aruncate în pofida lui. ISPIRESCU, L. 229. Și laptele că-mi vărsa Tot sub umbra nucilor în calea voinicilor, în pofida fetelor. În ciuda nevestelor. TEODORESCU, P. P. 206.

POFÍDĂ f. Pornire (răutăcioasă) ascunsă; ciudă; necaz. ◊ În ~a cuiva (sau a ceva) cu intenția de a provoca supărare cuiva (sau de a sfida ceva). /cf. pol. pochyba

pofidă f. în locuțiunea în pofida cuiva, în ciuda sau necazul lui, sub pretext: vorbele aruncate în pofida lui ISP. în pofida căpșunilor mănâncă frunzele PANN. [Origină necunoscută].

PROHITĂ s.f. (Mold.) Batjocură. Sînt a mulți de prohită. DOSOFTEI, PS 230. ◊ Loc. vb. A lua în prohită = a batjocori. Pizmașii mă iau în prohită. DOSOFTEI, PS 141. Etimologie necunoscută. Cf. pol. pochyba. Vezi și prohiti. Cf. b ă s ă u (2), m a s c a r a (2), m î n i e c i e; m ă d ă r i (1), p r o h i t i.

prohítă (Mold. Vechĭ), pohídă (Mold. sud) și pofídă (Munt.) f., pl. inuzitat te, de și (d. prohitesc. P. pofidă, cp. cu patrahír, -fir). A lua în prohită, a lua în rîs; în pohida (pofida) cuĭva, în deriziune, ca să-l ĭeĭ în rîs: anecdote în pohida Jidanilor. În pohida fragilor, mănîncĭ frunzele, în lipsă de ceva maĭ bun, te mulțămeștĭ și cu ceva maĭ prost.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pofídă (pop.) s. f., g.-d. art. pofídei; pl. pofíde

arată toate definițiile

Intrare: pofidă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pofi
  • pofida
plural
  • pofide
  • pofidele
genitiv-dativ singular
  • pofide
  • pofidei
plural
  • pofide
  • pofidelor
vocativ singular
plural
pocibă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pofibă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pohibă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pohidă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prohibă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prohită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.