15 definiții pentru podvadă podvoadă (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODVÁDĂ, podvezi, s. f. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Obligație la care erau supuși țăranii dependenți în folosul domniei (mai ales în timp de război), care consta în prestații (transport, cărăușie) sau rechiziții ale animalelor de tracțiune; p. ext. cărăușie (cu plată). 2. Încărcătură. [Var.: podvoádă s. f.] – Din sl. podŭvoda.

PODVÁDĂ, podvezi, s. f. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Obligație la care erau supuși țăranii dependenți în folosul domniei (mai ales în timp de război), care consta în prestații (transport, cărăușie) sau rechiziții ale animalelor de tracțiune; p. ext. cărăușie (cu plată). 2. Încărcătură. [Var.: podvoádă s. f.] – Din sl. podŭvoda.

PODVÁDĂ, podvezi, s. f. 1. (Învechit și arhaizant) 1. Cărăușie obligatorie cu carul, la care erau supuși pînă În secolul trecut țăranii, mai ales în timp de război; p. ext. cărăușie fără plată (făcută pentru stăpînul moșiei); corvoadă cu carul. E tare greu. Stăpînul... ne strică prea mult zilele cu vînătoarea, cu clăcile și cu podvezile. SADOVEANU, O. VII 80. Miai era la podvadă în sus de Stîlpeni, ca să aducă lemne pentru conac. CAMIL PETRESCU, I. 33. Și multă vreme răzeșii Vrancei bir n-au plătit, podvadă n-au făcut, singuri ș-au fost stăpîni. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Transport plătit. O podvadă care costă 28 lei. IONESCU, D. 311. – Variante: podvoádă (RUSSO, O. 38), podveádă (TEODORESCU, P. P. 276) s. f.

PODVÁDĂ podvézi f. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală) Îndatorire a țăranilor dependenți de a asigura cu transport stăpânirea, mai ales în timp de război. 2) Cărăușie plătită. 3) Ceea ce încape într-un car. /<sl. poduvoda

PODVOÁDĂ s. f. v. podvadă.

PODVOÁDĂ s. f. v. podvadă.

PODVOÁDĂ s. f. v. podvadă.

podvoadă f. 1. transport gratuit: birul greu, podvoada grea! POP. satul mic îl ajunge podvoada des PANN; 2. Tr. lucru transportat: multe cară s’au pornit... cu podvoadă încărcate POP. [Slav. PODVODA, ducere cu carul].

podvoádă și -hoádă pl. oade și ozĭ și (ob.) podvádă, pl. ezĭ (vsl. poduvoda, transport cu caru, d. podŭ, dedesupt, și voditi, vesti, a duce; bg. podvoda, podvadă, rus. podvóda, caĭ odihnițĭ ținuțĭ gata p. a continua drumu, căruță cu caĭ, sîrb. podvoz, transport. V. podvod, povață, vodă). Corvadă care consistă în transport cu caru. Lucrurĭ cărate în asemenea condițiunĭ. Calu pe care în vechime trebuĭa să-l dea fiecare „cneaz” la suirea domnuluĭ pe tron saŭ la schimbarea stăpînuluĭ moșiiĭ. (I. Nădejde, VR. 1, 6, 415). – Azĭ în Dolj povóz (sîrb. podvoz), pl. oaze saŭ urĭ, rechizițiune: a lua de povoz. V. oulc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

podvádă s. f., g.-d. art. podvézii; pl. podvézi

podvádă s. f., g.-d. art. podvézii; pl. podvézi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PODVÁDĂ s. v. încărcătură.

podva s. v. ÎNCĂRCĂTURĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

podvoádă (podvoáde), s. f.1. Serviciu feudal, obligație de a transporta gratuit bunurile domnești. – 2. Donație constînd într-un cal, datorat de orice boier noului domn. – 3. Transport. – 4. Rechiziție. – Var. podvadă (-vezi), po(d)voz. Sl. podŭvoda „transport” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 271), cf. pol. podwoga (apare la Du Cange), rus., ceh. podvoda, sb. podvoz. Pentru fonetism, cf. Graur, BL, III, 47; pentru organizarea serviciului, cf. V. Pintea, Cercetări istorice, XIII, 149. – Der. podvodar, s. m. (persoană obligată să facă transport); podvodări, vb. (a căra).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PODVOADE (PODVEZI) (< sl.) s. f. pl. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Obligații de muncă în folosul domniei (transporturi, cărăușie), la care erau supuși țăranii dependenți, mai ales pe timp de război.

Intrare: podvadă
substantiv feminin (F67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podva
  • podvada
plural
  • podvezi
  • podvezile
genitiv-dativ singular
  • podvezi
  • podvezii
plural
  • podvezi
  • podvezilor
vocativ singular
plural
podvoadă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podvoa
  • podvoada
plural
  • podvoade
  • podvoadele
genitiv-dativ singular
  • podvoade
  • podvoadei
plural
  • podvoade
  • podvoadelor
vocativ singular
plural
podvoadă substantiv feminin
substantiv feminin (F68)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podvoa
  • podvoada
plural
  • podvezi
  • podvezile
genitiv-dativ singular
  • podvezi
  • podvezii
plural
  • podvezi
  • podvezilor
vocativ singular
plural