12 definiții pentru cărăușie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRĂUȘIE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. ♦ Ocupația de cărăuș (1); cărăușit, harabagie. [Pr.: -ră-u-] – Cărăuș + suf. -ie.

CĂRĂUȘIE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. ♦ Ocupația de cărăuș (1); cărăușit, harabagie. [Pr.: -ră-u-] – Cărăuș + suf. -ie.

cărăușie sf [At: ECONOMIA, 74/20 / P: ~ră-u~ / Pl: ~ii / E: cărăuș + -ie] 1-2 Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. 3-4 (Iuz; îs) ~ publică Cărăușie (1-2) organizată de stat. 5 Ocupația cărăușului (1) Si: cărăușit, (reg) chirigie, harabagie. 6 (Iuz) Plată făcută cărăușului pentru transport.

CĂRĂUȘIE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (mai ales în vehicule cu tracțiune animală); ocupația cărăușului. Tustrei feciorii babei umblau în cărăușie și cîștigau mulți bani. CREANGĂ, P. 4. Cărăușia-i scumpă, șosele mai n-avem, și pînă-agiung productele la malul Dunării, cîte care se sfarmă, cîți boi se dezghină și mor, cîtă pîne se pierde! ALECSANDRI, T. I 348. Toți răzeșii se ocupă nu numai cu lucrul pămîntului, dară și cu facerea de cărăușii. I. IONESCU, D. 391. Bărbatul femeii pornise la cărăușie, ca să cîștige ceva parale. ȘEZ. I 59. – Pronunțat: -ră-u-.

CĂRĂUȘIE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală); ocupația cărăușului. – Din cărăuș + suf. -ie.

CĂRĂUȘIE ~i f. Ocupația cărăușului. [Art. cărăușia; G.-D. cărăușiei; Sil. -ră-u-și-e] /cărăuș + suf. ~ie

cărăușie f. 1. meseria cărăușului; 2. transport: cărăușia e scumpă AL.

cărăușíe f. Meseria de cărăuș, harabagerie, transport. V. chirie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cărăușie (desp. -ră-u-) s. f., art. cărăușia, g.-d. art. cărăușiei; (transporturi) pl. cărăușii, art. cărăușiile (desp. -și-i-)

cărăușie (-ră-u-) s. f., art. cărăușia, g.-d. art. cărăușiei; (transporturi) pl. cărăușii, art. cărăușiile

cărăușie s. f. (sil. -ră-u-), art. cărăușia, g.-d. art. cărăușiei; (transporturi) pl. cărăușii, art. cărăușiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂRĂUȘIE s. cărăușit, (reg.) harabagie, (Transilv.) sechereșie, sechereșit. (Se ocupă cu ~.)

CĂRĂUȘIE s. cărăușit, (reg.) harabagie, (Transilv.) sechereșie, sechereșit. (Se ocupă cu ~.)

Intrare: cărăușie
cărăușie substantiv feminin
  • silabație: că-ră-u- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărăușie
  • cărăușia
plural
  • cărăușii
  • cărăușiile
genitiv-dativ singular
  • cărăușii
  • cărăușiei
plural
  • cărăușii
  • cărăușiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cărăușie, cărăușiisubstantiv feminin

  • 1. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: transport
    • format_quote Cărăușia-i scumpă, șosele mai n-avem, și pînă-agiung productele la malul Dunării, cîte care se sfarmă, cîți boi se dezghină și mor, cîtă pîne se pierde! ALECSANDRI, T. I 348. DLRLC
    • format_quote Toți răzeșii se ocupă nu numai cu lucrul pămîntului, dară și cu facerea de cărăușii. I. IONESCU, D. 391. DLRLC
    • 1.1. Ocupația de cărăuș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tustrei feciorii babei umblau în cărăușie și cîștigau mulți bani. CREANGĂ, P. 4. DLRLC
      • format_quote Bărbatul femeii pornise la cărăușie, ca să cîștige ceva parale. ȘEZ. I 59. DLRLC
etimologie:
  • Cărăuș + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.