PODVADĂ, podvezi, s. f. 1. (Învechit și arhaizant) 1. Cărăușie obligatorie cu carul, la care erau supuși pînă În secolul trecut țăranii, mai ales în timp de război; p. ext. cărăușie fără plată (făcută pentru stăpînul moșiei); corvoadă cu carul. E tare greu. Stăpînul... ne strică prea mult zilele cu vînătoarea, cu clăcile și cu podvezile. SADOVEANU, O. VII 80. Miai era la podvadă în sus de Stîlpeni, ca să aducă lemne pentru conac. CAMIL PETRESCU, I. 33. Și multă vreme răzeșii Vrancei bir n-au plătit, podvadă n-au făcut, singuri ș-au fost stăpîni. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Transport plătit. O podvadă care costă 28 lei. IONESCU, D. 311. – Variante: podvoadă (RUSSO, O. 38), podveadă (TEODORESCU, P. P. 276) s. f.