2 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCÍRE, pociri, s. f. Faptul de a (se) poci.V. poci.

POCÍRE, pociri, s. f. Faptul de a (se) poci.V. poci.

pocire sf [At: PANN, Ș. I. 73 / V: potci~[1] / Pl: ~ri / E: poci2] 1 Urâțire. 2 Mutilare a unei ființe sau a unei părți a corpului ei. 3 (Înv; ccr) Defect fizic Si: infirmitate. 4 (Pfm) Denaturare. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

pocire f. 1. acțiunea de a poci; 2. defect: avem mai multe pociri PANN.

pocíre f. Acțiunea de a poci. Vechĭ. Defect fizic.

POCÍ, pocesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba în rău înfățișarea sau forma; a (se) urâți, a (se) strâmba, a (se) schimonosi. 2. Tranz. (în superstiții) A desfigura, a sluți; spec. a deochea. 3. Tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău, a cobi. – Din potcă.

poci2 vt [At: ȘEZ II, 42 / V: ~ii / Pzi: ~cesc, (reg) pot / E: drr pocie1] 1 (Reg) A împrejmui un teren cu pocii1 (1). 2 A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare.

poci1 [At: ANON. CAR. / V: (reg) potci / Pzi: pocesc / E: potcă1] 1-2 vtr (Pfm) A(-și) schimba în rău aspectul sau forma Si: a (se) urâți. 3-4 vtr A (se) strâmba. 5-6 vtr (Fig) A (se) denatura. 7 vt (Mtp; subiectul este o ființă imaginară, un duh rău etc.) A abate un mare rău, o boală etc. asupra cuiva sluțindu-l, desfigurându-l, paraiizându-l etc. 8 vt (Pop) A deochea. 9 vt (Pop) A supune pe cineva vrăjilor, farmecelor. 10 vt (Mol; Buc) A cobi.

POCÍ, pocesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba în rău înfățișarea sau forma; a (se) urâți, a (se) strâmba, a (se) schimonosi. 2. Tranz. (În credințele populare) A desfigura, a sluți; spec. a deochea. 3. Tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău, a cobi. – Din potcă.

POCÍ, pocesc, vb. IV. Tranz. 1. A strica înfățișarea unei persoane, forma unui lucru (făcîndu-l din bun, rău, din frumos, urît). [Editorul] să nu s-amestece a poci opera artistului. CARAGIALE, N. S. 31. ◊ Refl. Călugări cu glugi negre pe cap, care... se lungeause lungeau, creșteau – creșteau sau se poceau cum le venea mai cumplit. MACEDONSKI, O. III 20. 2. (În superstiții, despre duhuri și alte puteri supranaturale) A face (pe cineva) să-și piardă chipul de om, a desfigura, a sluți. Au mai rămas comori... Greul e cum să le dai de urmă. Iar după ce le-ai aflat, cum să le intri în stăpînire, fără să te pocească ori să te șoimărească vîlva lor. C. PETRESCU, R. DR. 138. 3. (Neobișnuit) A meni, a soroci cuiva ceva rău; a cobi. Dumneata, cumnate Ghiță, pocești pieirea unui frate? – N-o pocesc, dar războiul e război. SADOVEANU, M. C. 76

POLÍRE s. f. Faptul de a (se) poci.

A POCÍ ~ésc tranz. 1) A face să se pocească; a urâți; a sluți. 2) (persoane) A urâți (mai ales la față) printr-o acțiune fizică brutală; a desfigura. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura încălcând corectitudinea; a stâlci; a schingiui. /Din potcă înv.

A SE POCÍ mă ~ésc intranz. A deveni urât; a se urâți; a se sluți. /Din potcă

pocì v. 1. a face diform, a paraliza: Ielele pocesc; 2. a deochia, a se îmbolnăvi deodată; 3. a meni a rău: om pocit la gură. [În loc de potcì, derivat din potcă].

pocésc și (vechĭ) potcésc v. tr. (d. potcă). Diformez: croitoru mĭ-a pocit haĭnele. Desfigurez, sluțesc: exploziunea ĭ-a pocit fața. Fig. Stric: reaŭa pedagogie pocește școala.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pocíre s. f., g.-d. art. pocírii; pl. pocíri

arată toate definițiile

Intrare: pocire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocire
  • pocirea
plural
  • pociri
  • pocirile
genitiv-dativ singular
  • pociri
  • pocirii
plural
  • pociri
  • pocirilor
vocativ singular
plural
potcire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: poci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poci
  • pocire
  • pocit
  • pocitu‑
  • pocind
  • pocindu‑
singular plural
  • pocește
  • pociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pocesc
(să)
  • pocesc
  • poceam
  • pocii
  • pocisem
a II-a (tu)
  • pocești
(să)
  • pocești
  • poceai
  • pociși
  • pociseși
a III-a (el, ea)
  • pocește
(să)
  • pocească
  • pocea
  • poci
  • pocise
plural I (noi)
  • pocim
(să)
  • pocim
  • poceam
  • pocirăm
  • pociserăm
  • pocisem
a II-a (voi)
  • pociți
(să)
  • pociți
  • poceați
  • pocirăți
  • pociserăți
  • pociseți
a III-a (ei, ele)
  • pocesc
(să)
  • pocească
  • poceau
  • poci
  • pociseră
pocii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pocire potcire

etimologie:

  • vezi poci
    surse: DEX '98 DEX '09

poci pocii potci

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) schimba în rău înfățișarea sau forma; a (se) urâți, a (se) strâmba, a (se) schimonosi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: schimonosi strâmba urâți attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Editorul] să nu s-amestece a poci opera artistului. CARAGIALE, N. S. 31.
      surse: DLRLC
    • Călugări cu glugi negre pe cap, care... se lungeau – se lungeau, creșteau – creșteau sau se poceau cum le venea mai cumplit. MACEDONSKI, O. III 20.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv în superstiții A face (pe cineva) să-și piardă chipul de om.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: desfigura sluți attach_file un exemplu
    exemple
    • Au mai rămas comori... Greul e cum să le dai de urmă. Iar după ce le-ai aflat, cum să le intri în stăpînire, fără să te pocească ori să te șoimărească vîlva lor. C. PETRESCU, R. DR. 138.
  • 3. tranzitiv rar A meni cuiva ceva rău.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cobi attach_file un exemplu
    exemple
    • Dumneata, cumnate Ghiță, pocești pieirea unui frate? – N-o pocesc, dar războiul e război. SADOVEANU, M. C. 76.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • potcă
    surse: DEX '98 DEX '09