10 definiții pentru pocire potcire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCÍRE, pociri, s. f. Faptul de a (se) poci.V. poci.

POCÍRE, pociri, s. f. Faptul de a (se) poci.V. poci.

pocire sf [At: PANN, Ș. I. 73 / V: potci~[1] / Pl: ~ri / E: poci2] 1 Urâțire. 2 Mutilare a unei ființe sau a unei părți a corpului ei. 3 (Înv; ccr) Defect fizic Si: infirmitate. 4 (Pfm) Denaturare. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

pocire f. 1. acțiunea de a poci; 2. defect: avem mai multe pociri PANN.

pocíre f. Acțiunea de a poci. Vechĭ. Defect fizic.

POLÍRE s. f. Faptul de a (se) poci.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pocíre s. f., g.-d. art. pocírii; pl. pocíri

pocíre s. f., g.-d. art. pocírii; pl. pocíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POCÍRE s. 1. v. desfigurare. 2. v. stâlcire.

POCIRE s. 1. deformare, deformație, desfigurare, schimonoseală, schimonosire, sluțire, strîmbare, urîțire. (~ a feței unei persoane.) 2. deformare, denaturare, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropșire, stropșit. (~ a cuvintelor unei limbi, cînd vorbește.)

Intrare: pocire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocire
  • pocirea
plural
  • pociri
  • pocirile
genitiv-dativ singular
  • pociri
  • pocirii
plural
  • pociri
  • pocirilor
vocativ singular
plural
potcire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

pocire potcire

etimologie:

  • vezi poci
    surse: DEX '98 DEX '09