17 definiții pentru pocinog pocinoc

POCINÓG, pocinoage, s. n. 1. Întâmplare rea, neplăcută; bucluc, belea; boroboață. 2. (Reg.) Început (de bun augur); saftea. [Var.: pocinóc s. n.] – Din sl. počinŭkŭ.

POCINÓG, pocinoage, s. n. 1. Întâmplare rea, neplăcută; bucluc, belea; boroboață. 2. (Reg.) Început (de bun augur); saftea. [Var.: pocinóc s. n.] – Din sl. počinŭkŭ.

POCINÓG, pocinoage și pocinoguri, s. n. (Mai ales în construcții cu verbul «a face») 1. Fapt, lucru neplăcut, belea, bucluc, boroboață. Trebuie dusă nebuna de aici, că ne face un pocinog îngrozitor. DUMITRIU, B. F. 148. Eu adineaori aflai pocinogul. REBREANU, R. I 84. Îl scăpase de multe năcazuri, dar îi făcuse și mult amar, multe pocinoage, în lunga viată trudită a dumisale. POPA, V. 102. 2. (Regional) început; saftea. Ia poftim de încalecă pe Bălan, jupîneasă, zise părintele de tot posomorit, să facem pocinog sfîntului Nicolai cel din cui. CREANGĂ, O. A. 34. – Variantă: pocinóc (HOGAȘ, M. N. 215, ALECSANDRI, T. 1547) s. n.

pocinóg s. n., pl. pocinoáge

pocinóg s. n., pl. pocinoáge

POCINÓG s. 1. v. poznă. 2. v. necaz.

pocinóg (-guri), s. n.1. Saftea, prima vînzare din zi. – 2. Început. – 3. Bucluc, boroboață. Sl. počinŭkŭ „început” (Cihac, II, 269; Conev 78), cf. ceh. počinek.

POCINÓG ~uri n. 1) Situație complicată și neplăcută; bucluc; belea; încurcătură. 2) reg. Început de bun augur. /<sl. poținoku

pocinog n. 1. Mold. Tr. saftea: să fac eu pocinogu închisorii din pricina unui proclet ! AL.; 2. bocluc: a da de pocinog. [Slav. POCĬNŬKŬ, început, bun sau rău (de unde noțiunea de piază rea)].

pocinóg și (vechĭ) -óc n., pl. oage și oace, urĭ (vsl. počinŭkŭ, început, d. pocenti-počinon, a începe; rus. počinok, cîmp desțelenit). Rar. Saftea, început: a face pocinog la ceva. Fig. Iron. Întîmplare neplăcută. A da de pocinog, a da de belea.

POCINÓC s. n. v. pocinog.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

POCINÓG s. 1. boroboață, ispravă, năzbîtie, năzdrăvănie, poznă, șotie, trăsnaie, (reg.) boáță, dandaná, dănănáie, dăndănáie, năsărî́mbă, (Mold. și Bucov.) palótie, (prin Ban.) snoábă, (Mold., Bucov. și Transilv.) tonoásă, (înv.) bosmá. (Ce ~ ai mai făcut?) 2. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, rău, supărare, (înv. și pop.) póznă, răutáte, (pop.) alageá, daravéră, păcát, ponós, pótcă, poticálă, zădúf, (înv. și reg.) nacafá, nágodă, (reg.) dănănáie, încurcálă, năzbî́că, năzdrăvăníe, păcosténie, șúgă, șugubínă, toroápă, (prin Mold.) bacálă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bédă, (Mold.) chichión, (Olt. și Ban.) cotoárbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dábilă, (înv.) nesosínță, nevoínță, pátimă, satará, stenahoríe. (Ce ~ a căzut pe el!)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a face pocinogul cuiva expr. a face cuiva un rău (involuntar).

Intrare: pocinog
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pocinog pocinogul
plural pocinoage pocinoagele
genitiv-dativ singular pocinog pocinogului
plural pocinoage pocinoagelor
vocativ singular
plural
pocinoc
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pocinoc pocinocul
plural pocinoace pocinoacele
genitiv-dativ singular pocinoc pocinocului
plural pocinoace pocinoacelor
vocativ singular
plural