2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POÁNTĂ, poante, s. f. 1. Momentul cel mai de efect, punctul culminant al unei glume, al unei epigrame, al unei anecdote; ceea ce dă expresie, vioiciune unei opere literare sau artistice. 2. Extremitatea anterioară a piciorului unei balerine; vârf. ♦ Porțiune a piciorului unei balerine cuprinsă între gleznă și degete. ♦ Poziție în baletul clasic, executată de obicei de femei, care constă în ridicarea și deplasarea pe vârful degetelor și cu falangele bine întinse, cu ajutorul unor pantofi speciali legați de gleznă. ♦ (La pl.) Papuci speciali, cu vârful alungit și întărit, legați de gleznă, pe care îi poartă balerinele. – Din fr. pointe.

poantă sf [At: DR IV, 901 / S și: (după fr, eg) poin~ / Pl: ~te / E: fr pointe] 1 Moment de maxim efect, punct culminant al unei glume, al unei anecdote, al unei conversații. 2 Ceea ce dă expresie, vioiciune unei opere literare sau artistice. 3 (Cor) Extremitate anterioară a piciorului unei balerine Si: vârf. 4 (Cor) Porțiune a piciorului unei balerine cuprinsă între gleznă și vârful degetelor. 5 (Cor) Poziție în baletul clasic, executată la femei, care constă în ridicarea și deplasarea pe vârful picioarelor și cu falangele bine întinse, cu ajutorul unor pantofi speciali legați de gleznă. 6 (Cor; lpl) Papuci speciali, cu vârful alungit și întărit, pe care balerinele îi poartă legați de gleznă.

POÁNTĂ, poante, s. f. 1. Momentul cel mai de efect, punctul culminant al unei glume, al unei epigrame, al unei anecdote; ceea ce dă expresie, vioiciune unei opere literare sau artistice. 2. Extremitatea anterioară a piciorului unei balerine; vârf. ♦ Porțiune a piciorului unei balerine cuprinsă între gleznă și degete. ♦ Poziție în baletul clasic, executată de obicei de femei, care constă în ridicarea și deplasarea pe vârful degetelor și cu falangele bine întinse, cu ajutorul unor pantofi speciali legați de gleznă. ♦ (La pl.) Papuci speciali, cu vârful alungit și întărit, pe care îi poartă balerinele legați de gleznă. – Din fr. pointe.

POÁNTĂ, poante, s. f. (Franțuzism) Partea de efect, momentul culminant care constituie concluzia unei glume, a unei epigrame, a unei anecdote. Poanta epigramei. – Pronunțat: poan-.

POÁNTĂ s.f. I. Partea cea mai hazlie, de efect, dintr-o glumă, dintr-o epigramă etc. II. Vârful pantofilor de balet. ♦ Cea mai importantă poziție din baletul clasic, executată numai de balerine pe vârful picioarelor. [Pron. poan-. / cf. fr. pointe].

POÁNTĂ s. f. I. partea cea mai hazlie, de efect, dintr-o anecdotă, epigramă etc. II. vârful pantofilor de balet. ◊ poziție din baletul clasic, executată de balerine, pe vârful picioarelor. (< fr. pointe)

POÁNTĂ2 ~e f. 1) Poziție de bază în baletul clasic, executată de balerine, constând în ridicarea și deplasarea pe vârful degetelor. 2) Vârf tare al pantofilor de balet. /<fr. pointe

POÁNTĂ1 ~e f. Partea cea mai spirituală a unei glume sau a unei anecdote. /<fr. pointe

POANTÁ vb. I v. ponta3.

PONTÁ3, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ Tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poantá vb. I] – Din fr. pointer.

ponta3 [At: ENC. VET. 697 / V: (rar) poan~ / Pzi: 3 ~tea / E: fr pointer „a avansa, a se ridica în poante”] 1 vi (D. câini de vânătoare) A se opri în loc, nemișcat, în anumite poziții caracteristice, când a găsit vânatul Si: a areta. 2 vt A pironi cu privirea animalul urmărit pentru a-l imobiliza.

PONTÁ3, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poantá vb. I.] – Din fr. pointer.

PONTÁ3 vb. I. intr. (despre câini) a se opri în loc pentru a adulmeca vânatul; a areta. II. tr. a ținti (un animal) cu privirea pentru a-l prinde. (< fr. pointer)

A PONTÁ3 pers. 3 ~eáză intranz. (mai ales despre ogari) A se opri (brusc) locului, adulmecând vânatul. /<fr. pointer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poántă s. f., g.-d. art. poántei; pl. poánte

poántă s. f. (sil. poan-), g.-d. art. poántei; pl. poánte

pontá (a ~) vb., ind. prez. 3 ponteáză

pontá vb., ind. prez. 3 sg. ponteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POÁNTĂ s. (COR.) vârf. (Dansează pe ~e.)

arată toate definițiile

Intrare: poantă
  • silabație: poan-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poantă
  • poanta
plural
  • poante
  • poantele
genitiv-dativ singular
  • poante
  • poantei
plural
  • poante
  • poantelor
vocativ singular
plural
Intrare: ponta (areta)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ponta
  • pontare
  • pontat
  • pontatu‑
  • pontând
  • pontându‑
singular plural
  • pontea
  • pontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pontez
(să)
  • pontez
  • pontam
  • pontai
  • pontasem
a II-a (tu)
  • pontezi
(să)
  • pontezi
  • pontai
  • pontași
  • pontaseși
a III-a (el, ea)
  • pontea
(să)
  • ponteze
  • ponta
  • pontă
  • pontase
plural I (noi)
  • pontăm
(să)
  • pontăm
  • pontam
  • pontarăm
  • pontaserăm
  • pontasem
a II-a (voi)
  • pontați
(să)
  • pontați
  • pontați
  • pontarăți
  • pontaserăți
  • pontaseți
a III-a (ei, ele)
  • pontea
(să)
  • ponteze
  • pontau
  • ponta
  • pontaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poanta
  • poantare
  • poantat
  • poantatu‑
  • poantând
  • poantându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • poantea
(să)
  • poanteze
  • poanta
  • poantă
  • poantase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • poantea
(să)
  • poanteze
  • poantau
  • poanta
  • poantaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ponta (areta) poanta

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc pentru a adulmeca sau a aținti vânatul.
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: areta
    • 1.1. tranzitiv A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: