3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POȘ, poșuri, s. n. (Înv. și reg.) Alică de dimensiuni mari; poștie1. – Et. nec.

poș2 sn [At: DDRF / V: pos / Pl: ~uri / E: cf poștă2] 1 (Reg) Alică de dimensiune mijlocie sau mare, folosită la vânătoare Si: poștă2. 2 (Pex) Bucată de fier folosită în loc de alică. 3 (Mun; îf pos) Glonț de vânătoare Si: cartuș.

poș3 sn [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr poche] Cornet din pânză deasă prevăzută la un capăt cu un șpriț de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții.

poș1 sn [At: BOLLIAC, O. 146 / V: sf / Pl: ~e, ~uri / E: bg пош, srb poša] (Îrg) 1 Turban de mătase neagră (broboadă cu fir). 2 (Pgn) Turban. 3 (Pex) Basma. 4 Tulpan. 5 Broboadă. 6 Șal.

POȘ, poșuri, s. n. Poștie1. – Et. nec.

POȘ, poșuri, s. n. Poștie2. Cică șerpii nu se pot împușca decît cu poșuri de argint; altceva nu se lipește de ei. ȘEZ. XXIV 26.

POȘ s.n. Cornet din pânză densă prevăzut la un cap cu șpriț de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. [< fr. poche].

POȘ s. n. cornet din pânză densă, prevăzut la un cap cu șpriț de metal, în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. (< fr. poche)

poș n. turban ușor de mătase neagră brodată cu fir (în cântecele dobrogene și oltene): peste poșul cel din cap tu ți-ai pus un calpac POP. [Turc. POȘ].

1) poș n., pl. urĭ (turc. poșu, cealma ușoară soldățească; bg. poš, basma). Rar azĭ. Tulpan, casîncă. – În Ban. poșă f., pl. e (sîrb. poša).

2) poș n., pl. urĭ (orig. neșt.). Sud. Poștă, alic mare de lupĭ: șerpiĭ nu se pot împușca de cît cu poșurĭ de argint (Șez. 36, 26). V. zburătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poș (înv., reg.) s. n., pl. póșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poș (póșuri), s. n. – Plantă. Origine necunoscută. După Scriban, din part. lui a pune. Cuvînt folosit numai o dată, de Barac (1838).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poș1, póșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. turban ușor de mătase neagră, brodată cu fir. 2. basma, tulpan; broboadă; șal.

arată toate definițiile

Intrare: poș
poș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Poș
nume propriu (I3)
  • Poș
Intrare: poș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poș
  • poșul
  • poșu‑
plural
  • poșuri
  • poșurile
genitiv-dativ singular
  • poș
  • poșului
plural
  • poșuri
  • poșurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poș

  • 1. învechit regional Alică de dimensiuni mari.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: poștie un exemplu
    exemple
    • Cică șerpii nu se pot împușca decît cu poșuri de argint; altceva nu se lipește de ei. ȘEZ. XXIV 26.
      surse: DLRLC
  • 2. Cornet din pânză densă prevăzut la un cap cu șpriț de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții.
    surse: DN

etimologie: