2 entries

15 definitions


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUTĂRÍT s. n. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute1); plutărie (1). 2. Îndeletnicirea plutașului1; plutărie (2). – V. plutări.

PLUTĂRÍT s. n. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute1); plutărie (1). 2. Îndeletnicirea plutașului1; plutărie (2). – V. plutări.

PLUTĂRÍT s. n. Transportul pe apă al buștenilor legați în plute. Navigația și plutăritul pe toate apele navigabile... se vor face cu respectarea regulilor sanitare, de navigație, plutire și securitate. B. O. 1953, 100.

PLUTĂRÍT n. 1) Transport pe apă al trunchiurilor de arbori asamblați în plute. 2) Ocupație de plutaș. /v. a plutări

PLUTĂRÍ, plutăresc, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pluta1 pe apă. 2. A transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș1. – Plută1 + suf. -ări.

PLUTĂRÍ, plutăresc, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pluta1 pe apă. 2. A transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș1. – Plută1 + suf. -ări.

PLUTĂRÍ, plutăresc, vb. IV. Intranz. A merge cu pluta pe apă (transportînd lemne). Să vînăm, să pescuim, să plutărim. GANE, N. II 34.

A PLUTĂRÍ ~ésc intranz. A practica ocupația de plutaș; a fi plutaș. /plută + suf. ~ări


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plutărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutărésc, imperf. 3 sg. plutăreá; conj. prez. 3 plutăreáscă

plutărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutărésc, imperf. 3 sg. plutăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. plutăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLUTĂRÍT s. plutărie, (rar) plutit, (înv. și reg.) plutășie. (Se ocupă cu ~ul.)

PLUTĂRIT s. plutărie, (rar) plutit. (înv. și reg.) plutășie. (Se ocupă cu ~.)

PLUTĂRÍ vb. (reg.) a plutăși. (~ pe Bistrița.)

PLUTĂRI vb. (reg.) a plutăși. (~ pe Bistrița.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

plutărít, s.n. – Ocupație tradițională ce constă în transportarea lemnelor din exploatațiile forestiere pe cursurile de apă. În Maramureș, prima atestare documentară este o diplomă din anul 1456 (Mihaly de Apșa, 1900: 379). „Râurile Tisa, Mara, Vaser, Cisla, Vișeu, Valea Ruscova erau până nu demult marcate de baraje care permiteau adunarea apei necesare formării plutelor. Prin ridicarea stăvilarului, albia râului se umplea și plutele porneau la vale. (...) În Maramureș, s-a practicat și așa-zisul plutărit sălbatic: lemnele nu se legau în plute, ci li se dădea drumul pe albia râului bucată cu bucată” (Dăncuș, 1986: 67). – Din plutări (< plută) (DEX).

Entry: plutărit
plutărit substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Inflection sources: DOR
no article def. article
nominative-accusative singular
  • plutărit
  • plutăritul
  • plutăritu‑
plural
genitive-dative singular
  • plutărit
  • plutăritului
plural
vocative singular
plural
Entry: plutări
verb (V401)
Inflection sources: DOR
infinitive long infinitive participle gerund imperative 2nd person
(a)
  • plutări
  • plutărire
  • plutărit
  • plutăritu‑
  • plutărind
  • plutărindu‑
singular plural
  • plutărește
  • plutăriți
number person present present subjunctive imperfect simple perfect pluperfect
singular 1st (eu)
  • plutăresc
(să)
  • plutăresc
  • plutăream
  • plutării
  • plutărisem
2nd (tu)
  • plutărești
(să)
  • plutărești
  • plutăreai
  • plutăriși
  • plutăriseși
3rd (el, ea)
  • plutărește
(să)
  • plutărească
  • plutărea
  • plutări
  • plutărise
plural 1st (noi)
  • plutărim
(să)
  • plutărim
  • plutăream
  • plutărirăm
  • plutăriserăm
  • plutărisem
2nd (voi)
  • plutăriți
(să)
  • plutăriți
  • plutăreați
  • plutărirăți
  • plutăriserăți
  • plutăriseți
3rd (ei, ele)
  • plutăresc
(să)
  • plutărească
  • plutăreau
  • plutări
  • plutăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (show)
* elisions and long verb forms – (show)