opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUTĂRIT s. n. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute1); plutărie (1). 2. Îndeletnicirea plutașului1; plutărie (2). – V. plutări.

PLUTĂRIT s. n. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute1); plutărie (1). 2. Îndeletnicirea plutașului1; plutărie (2). – V. plutări.

plutărit sn [At: BARCIANU, V. / Pl: (rar) ~uri / E: plutări] 1 Transport pe apă al buștenilor prin menținerea lor la suprafața unei ape curgătoare Si: (rar) plutărie1 (1), plutit1 (4), (îrg) plutășie (1). 2 (Reg; îs) ~ sălbatic Transport al buștenilor pe un râu de munte, în dezordine, la întâmplare. 3-5 Îndeletnicire a plutașului (1-3) Si: plutărie1 (1-3), (rar) plutit1 (5-7), (îrg) plutășie (2-4).

PLUTĂRIT s. n. Transportul pe apă al buștenilor legați în plute. Navigația și plutăritul pe toate apele navigabile... se vor face cu respectarea regulilor sanitare, de navigație, plutire și securitate. B. O. 1953, 100.

PLUTĂRIT n. 1) Transport pe apă al trunchiurilor de arbori asamblați în plute. 2) Ocupație de plutaș. /v. a plutări

PLUTĂRI, plutăresc, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pluta1 pe apă. 2. A transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș1. – Plută1 + suf. -ări.

PLUTĂRI, plutăresc, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pluta1 pe apă. 2. A transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș1. – Plută1 + suf. -ări.

plutări vi [At: GANE, N. II, 34 / Pzi: ~resc / E: plută1 + -ări] 1 A transporta bușteni pe apă Si: (reg) a plutăși (1). 2-4 A practica meseria de plutaș1 (1-3) Si: (reg) a plutăși (2-4). 5 A merge cu pluta1 (1) pe apă Si: (reg) a plutăși (5).

PLUTĂRI, plutăresc, vb. IV. Intranz. A merge cu pluta pe apă (transportînd lemne). Să vînăm, să pescuim, să plutărim. GANE, N. II 34.

A PLUTĂRI ~esc intranz. A practica ocupația de plutaș; a fi plutaș. /plută + suf. ~ări

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plutărit s. n.

plutărit s. n.

plutărit s. n.

plutări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutăresc, 3 sg. plutărește, imperf. 1 plutăream; conj. prez. 1 sg. să plutăresc, 3 să plutărească

plutări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutăresc, imperf. 3 sg. plutărea; conj. prez. 3 să plutărească

plutări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutăresc, imperf. 3 sg. plutărea; conj. prez. 3 sg. și pl. plutărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLUTĂRIT s. plutărie, (rar) plutit, (înv. și reg.) plutășie. (Se ocupă cu ~ul.)

PLUTĂRIT s. plutărie, (rar) plutit. (înv. și reg.) plutășie. (Se ocupă cu ~.)

PLUTĂRI vb. (reg.) a plutăși. (~ pe Bistrița.)

PLUTĂRI vb. (reg.) a plutăși. (~ pe Bistrița.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

plutărit, s.n. – Ocupație tradițională ce constă în transportarea lemnelor din exploatațiile forestiere pe cursurile de apă. În Maramureș, prima atestare documentară este o diplomă din anul 1456 (Mihaly de Apșa, 1900: 379). „Râurile Tisa, Mara, Vaser, Cisla, Vișeu, Valea Ruscova erau până nu demult marcate de baraje care permiteau adunarea apei necesare formării plutelor. Prin ridicarea stăvilarului, albia râului se umplea și plutele porneau la vale. (...) În Maramureș, s-a practicat și așa-zisul plutărit sălbatic: lemnele nu se legau în plute, ci li se dădea drumul pe albia râului bucată cu bucată” (Dăncuș, 1986: 67). – Din plutări (< plută) (DEX).

Intrare: plutărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plutărit
  • plutăritul
  • plutăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • plutărit
  • plutăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: plutări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plutări
  • plutărire
  • plutărit
  • plutăritu‑
  • plutărind
  • plutărindu‑
 singular plural
  • plutărește
  • plutăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plutăresc
 (să)
  • plutăresc
  • plutăream
  • plutării
  • plutărisem
a II-a (tu)
  • plutărești
 (să)
  • plutărești
  • plutăreai
  • plutăriși
  • plutăriseși
a III-a (el, ea)
  • plutărește
 (să)
  • plutărească
  • plutărea
  • plutări
  • plutărise
plural I (noi)
  • plutărim
 (să)
  • plutărim
  • plutăream
  • plutărirăm
  • plutăriserăm
  • plutărisem
a II-a (voi)
  • plutăriți
 (să)
  • plutăriți
  • plutăreați
  • plutărirăți
  • plutăriserăți
  • plutăriseți
a III-a (ei, ele)
  • plutăresc
 (să)
  • plutărească
  • plutăreau
  • plutăriră
  • plutăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plutăritsubstantiv neutru

  • 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute); plutărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: plutărie
    • format_quote Navigația și plutăritul pe toate apele navigabile... se vor face cu respectarea regulilor sanitare, de navigație, plutire și securitate. B. O. 1953, 100. DLRLC
  • 2. Îndeletnicirea plutașului; plutărie. DEX '09 DEX '98
    sinonime: plutit plutărie plutășie
etimologie:
  • vezi plutări DEX '09 DEX '98

plutări, plutărescverb

  • 1. A merge cu pluta pe apă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: plutăși
    • format_quote Să vînăm, să pescuim, să plutărim. GANE, N. II 34. DLRLC
  • 2. A transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Plută + sufix -ări. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.