plutărit sn [At: BARCIANU, V. / Pl: (rar) ~uri / E: plutări] 1 Transport pe apă al buștenilor prin menținerea lor la suprafața unei ape curgătoare Si: (rar) plutărie¹ (1), plutit¹ (4), (îrg) plutășie (1). 2 (Reg; îs) ~ sălbatic Transport al buștenilor pe un râu de munte, în dezordine, la întâmplare. 3-5 Îndeletnicire a plutașului (1-3) Si: plutărie¹ (1-3), (rar) plutit¹ (5-7), (îrg) plutășie (2-4).