7 definiții pentru plutit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUTÍT1 s. n. Faptul de a pluti. ♦ Transportare a lemnului prin menținerea lui la suprafața unei ape curgătoare. – V. pluti.

PLUTÍT1 s. n. Faptul de a pluti. ♦ Transportare a lemnului prin menținerea lui la suprafața unei ape curgătoare. – V. pluti.

plutit1 sn [At: N. A. BOGDAN, C. M. 11 / Pl: ~uri / E: pluti] 1-3 Plutire (1-3). 4 Plutărit (1). 5-7 (Rar) Plutărit (3-5).

PLUTÍT1 s. n. Faptul de a pluti; ocupația plutașului, plutărit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLUTÍT s. v. plutărie, plutărit.

Intrare: plutit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plutit
  • plutitul
  • plutitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • plutit
  • plutitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plutit (s.n.)

  • 1. Faptul de a pluti.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Transportare a lemnului prin menținerea lui la suprafața unei ape curgătoare.
      surse: DEX '09
    • 1.2. Ocupația plutașului.
      surse: DLRLC sinonime: plutărie plutărit

etimologie:

  • vezi pluti
    surse: DEX '09 DEX '98