3 intrări
29 de definiții

Explicative DEX

PLUGAR, plugari, s. m. 1. Țăran care se ocupă cu lucrarea pământului; agricultor; p. gener. țăran. 2. (Reg.) Flăcău care umblă cu plugușorul în ajunul Anului Nou. – Plug + suf. -ar.

PLUGĂRI, plugăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (I). – Din plugar.

plugar, ~ă [At: CORESI, EV. 78 / Pl: (1-2, 5-8) ~i, (3-4) ~i, ~e / E: plug + -ar] 1 sm Persoană care trăiește în mediul rural și a cărei ocupație de bază este agricultura. 2 sm (Pgn) Țăran. 3 a (Înv) Alcătuit din țărani. 4 a (Înv) Privitor la țărani. 5 sm (Reg) Persoană angajată de un țăran înstărit pentru muncile agricole sau pentru treburile gospodărești. 6 sm (Reg) Băiat care mână vitele la arat Si: pogonici. 7 sm Persoană care ține coarnele plugului la arat Si: cornaci. 8 sm (Mol) Flăcău care umbla cu plugușorul (3) în ajunul Anului Nou Vz colindător, urător.

plugări vi [At: CORESI, L. 309/3 / Pzi: ~resc / E: plugar] 1 A munci ca plugar (1) Si: (reg) a plugui (1), a păuri. 2 A efectua cu plugul (1) muncile agricole Si: (reg) a plugui (2), a păuri. 3 (Reg) A prăși.

PLUGAR, plugari, s. m. 1. Muncitor rural sau mic proprietar agricol care se ocupă cu lucrarea pământului; agricultor; p. gener. țăran. 2. (Reg.) Flăcău care umblă cu plugușorul în ajunul Anului nou. – Plug + suf. -ar.

PLUGĂRI, plugăresc, vb. IV. Intranz. A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (1). – Din plugar.

PLUGAR, plugari, s. m. 1. Muncitor sau mic proprietar agricol care se ocupă cu lucrarea pămîntului. V. agricultor. Și pămîntul se-ntoarce îndărăt la plugari, Și uneltele muncii la acei ce muncesc. DEȘLIU, G. 54. Lumina amurgește și plugarii cătră sat, Hăulind pe lîngă juguri se întorc de la arat. ALECSANDRI, P. A. 121. ♦ Persoană tocmită. pentru a ajuta țăranului la arat; argat. Un țigan odată la un om intrase ca plugar. CONTEMPORANUL, II 358. 2. (Regional) Flăcău care umblă cu plugușorul în ajunul anului nou. Orășelul vuia de zgomotele plugarilor. SADOVEANU, P. 177. Cocea mătușa Săftica cuptioare peste cuptioare de colaci pentru colindători, plugari, semănători. CONTEMPORANUL, VI 100.

PLUGĂRI, plugăresc, vb. IV. Intranz. A munci pămîntul ca plugar. Toată ziua plugăresc, Brazdă neagră prăvălesc. MARIAN, S. 78.

PLUGAR ~i m. 1) Lucrător specializat în agricultură; agricultor. 2) rar Persoană care umblă cu plugușorul în ajunul Anului Nou. /plug + suf. ~ar

A PLUGĂRI ~esc intranz. 1) A practica ocupația de plugar; a fi plugar. 2) rar A umbla cu plugușorul în ajunul Anului Nou. /Din plugar

plugar m. cel ce cultivă pământul.

plugărì v. a ara: toată ziua plugăresc POP.

plugár m. (d. plug). Agricultor, țăran care lucrează pămîntu.

2) plugărésc v. intr. Trăĭesc ca plugar.

Ortografice DOOM

plugar s. m., pl. plugari

plugări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugăresc, 3 sg. plugărește, imperf. 1 plugăream; conj. prez. 1 sg. să plugăresc, 3 să plugărească

plugar s. m., pl. plugari

plugări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugăresc, imperf. 3 sg. plugărea; conj. prez. 3 plugărească

plugar s. m., pl. plugari

plugări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugăresc, imperf. 3 sg. plugărea; conj. prez. 3 sg. și pl. plugărească

Enciclopedice

PLUGARI, com. în jud. Iași, situată în câmpia Jijiei, în zona de confl. a râului Miletin cu Pârâul lui Vasile; 3.614 loc. (2003). Nod rutier. În satul Onești se află biserica Sfântul Spiridon (1805).

FRONTUL PLUGARILOR, organizație politică a țărănimii din România. Creată în ian. 1933, sun conducerea dr. Petru Groza. În dec. 1935, F.P. a încheiat înțelegeri și acorduri de luptă antifascistă cu Madosz-ul, Blocul Democrat și Partidul Socialist (Popovici). În perioada postbelică, până la autodizolvarea sa (febr. 1953) și-a desfășurat activitatea sub tutela partidului comunist.

Sinonime

PLUGAR s. agricultor.

PLUGAR s. v. pogonici.

PLUGĂRI vb. (reg.) a păuri, a plugui. (~ de-o viață.)

plugar s. v. POGONICI.

PLUGAR s. agricultor.

*PLUGĂRI vb. (reg.) a păuri, a plugui. (~ de-o viață.)

Arhaisme și regionalisme

plugărí, plugăresc, v.i. (înv.) A ara pământul cu plugul: „…au fost vreme bună primăvara și au plugărit oamenii, apoi au ninsu pe la sfântul George…” (Socolan, 2005: 325; doc. din 1804). – Din plugar (DEX, MDA).

Intrare: Plugari
Plugari
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: plugar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plugar
  • plugarul
  • plugaru‑
plural
  • plugari
  • plugarii
genitiv-dativ singular
  • plugar
  • plugarului
plural
  • plugari
  • plugarilor
vocativ singular
  • plugarule
  • plugare
plural
  • plugarilor
Intrare: plugări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plugări
  • plugărire
  • plugărit
  • plugăritu‑
  • plugărind
  • plugărindu‑
singular plural
  • plugărește
  • plugăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plugăresc
(să)
  • plugăresc
  • plugăream
  • plugării
  • plugărisem
a II-a (tu)
  • plugărești
(să)
  • plugărești
  • plugăreai
  • plugăriși
  • plugăriseși
a III-a (el, ea)
  • plugărește
(să)
  • plugărească
  • plugărea
  • plugări
  • plugărise
plural I (noi)
  • plugărim
(să)
  • plugărim
  • plugăream
  • plugărirăm
  • plugăriserăm
  • plugărisem
a II-a (voi)
  • plugăriți
(să)
  • plugăriți
  • plugăreați
  • plugărirăți
  • plugăriserăți
  • plugăriseți
a III-a (ei, ele)
  • plugăresc
(să)
  • plugărească
  • plugăreau
  • plugări
  • plugăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plugar, plugarisubstantiv masculin

  • 1. Țăran care se ocupă cu lucrarea pământului. DEX '09 DLRLC
    sinonime: agricultor diminutive: plugăraș
    • format_quote Și pămîntul se-ntoarce îndărăt la plugari, Și uneltele muncii la acei ce muncesc. DEȘLIU, G. 54. DLRLC
    • format_quote Lumina amurgește și plugarii cătră sat, Hăulind pe lîngă juguri se întorc de la arat. ALECSANDRI, P. A. 121. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Țăran. DEX '09
      sinonime: țăran
    • 1.2. Persoană tocmită. pentru a ajuta țăranului la arat. DLRLC
      sinonime: argat
      • format_quote Un țigan odată la un om intrase ca plugar. CONTEMPORANUL, II 358. DLRLC
  • 2. regional Flăcău care umblă cu plugușorul în ajunul Anului Nou. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Orășelul vuia de zgomotele plugarilor. SADOVEANU, P. 177. DLRLC
    • format_quote Cocea mătușa Săftica cuptioare peste cuptioare de colaci pentru colindători, plugari, semănători. CONTEMPORANUL, VI 100. DLRLC
etimologie:
  • Plug + -ar. DEX '98 DEX '09

plugări, plugărescverb

  • 1. învechit A munci pământul în calitate de plugar; a lucra pământul cu plugul. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Toată ziua plugăresc, Brazdă neagră prăvălesc. MARIAN, S. 78. DLRLC
  • 2. rar A umbla cu plugușorul în ajunul Anului Nou. NODEX
etimologie:
  • plugar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.