PLUGAR, plugari, s. m. 1. Țăran care se ocupă cu lucrarea pământului; agricultor; p. gener. țăran. 2. (Reg.) Flăcău care umblă cu plugușorul în ajunul Anului Nou. – Plug + suf. -ar.

plugar, ~ă [At: CORESI, EV. 78 / Pl: (1-2, 5-8) ~i, (3-4) ~i, ~e / E: plug + -ar] 1 sm Persoană care trăiește în mediul rural și a cărei ocupație de bază este agricultura. 2 sm (Pgn) Țăran. 3 a (Înv) Alcătuit din țărani. 4 a (Înv) Privitor la țărani. 5 sm (Reg) Persoană angajată de un țăran înstărit pentru muncile agricole sau pentru treburile gospodărești. 6 sm (Reg) Băiat care mână vitele la arat Si: pogonici. 7 sm Persoană care ține coarnele plugului la arat Si: cornaci. 8 sm (Mol) Flăcău care umbla cu plugușorul (3) în ajunul Anului Nou Vz colindător, urător.

PLUGAR, plugari, s. m. 1. Muncitor rural sau mic proprietar agricol care se ocupă cu lucrarea pământului; agricultor; p. gener. țăran. 2. (Reg.) Flăcău care umblă cu plugușorul în ajunul Anului nou. – Plug + suf. -ar.

PLUGAR, plugari, s. m. 1. Muncitor sau mic proprietar agricol care se ocupă cu lucrarea pămîntului. V. agricultor. Și pămîntul se-ntoarce îndărăt la plugari, Și uneltele muncii la acei ce muncesc. DEȘLIU, G. 54. Lumina amurgește și plugarii cătră sat, Hăulind pe lîngă juguri se întorc de la arat. ALECSANDRI, P. A. 121. ♦ Persoană tocmită. pentru a ajuta țăranului la arat; argat. Un țigan odată la un om intrase ca plugar. CONTEMPORANUL, II 358. 2. (Regional) Flăcău care umblă cu plugușorul în ajunul anului nou. Orășelul vuia de zgomotele plugarilor. SADOVEANU, P. 177. Cocea mătușa Săftica cuptioare peste cuptioare de colaci pentru colindători, plugari, semănători. CONTEMPORANUL, VI 100.

PLUGAR ~i m. 1) Lucrător specializat în agricultură; agricultor. 2) rar Persoană care umblă cu plugușorul în ajunul Anului Nou. /plug + suf. ~ar

plugar m. cel ce cultivă pământul.

plugár m. (d. plug). Agricultor, țăran care lucrează pămîntu.

plugar s. m., pl. plugari

plugar s. m., pl. plugari

plugar s. m., pl. plugari

PLUGAR s. agricultor.

PLUGAR s. v. pogonici.

PLUGAR s. agricultor.

plugar s. v. POGONICI.

FRONTUL PLUGARILOR, organizație politică a țărănimii din România. Creată în ian. 1933, sun conducerea dr. Petru Groza. În dec. 1935, F.P. a încheiat înțelegeri și acorduri de luptă antifascistă cu Madosz-ul, Blocul Democrat și Partidul Socialist (Popovici). În perioada postbelică, până la autodizolvarea sa (febr. 1953) și-a desfășurat activitatea sub tutela partidului comunist.

PLUGARI, com. în jud. Iași, situată în câmpia Jijiei, în zona de confl. a râului Miletin cu Pârâul lui Vasile; 3.614 loc. (2003). Nod rutier. În satul Onești se află biserica Sfântul Spiridon (1805).