13 definiții pentru plugări

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUGĂRI, plugăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (I). – Din plugar.

plugări vi [At: CORESI, L. 309/3 / Pzi: ~resc / E: plugar] 1 A munci ca plugar (1) Si: (reg) a plugui (1), a păuri. 2 A efectua cu plugul (1) muncile agricole Si: (reg) a plugui (2), a păuri. 3 (Reg) A prăși.

PLUGĂRI, plugăresc, vb. IV. Intranz. A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (1). – Din plugar.

PLUGĂRI, plugăresc, vb. IV. Intranz. A munci pămîntul ca plugar. Toată ziua plugăresc, Brazdă neagră prăvălesc. MARIAN, S. 78.

A PLUGĂRI ~esc intranz. 1) A practica ocupația de plugar; a fi plugar. 2) rar A umbla cu plugușorul în ajunul Anului Nou. /Din plugar

plugărì v. a ara: toată ziua plugăresc POP.

2) plugărésc v. intr. Trăĭesc ca plugar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plugări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugăresc, 3 sg. plugărește, imperf. 1 plugăream; conj. prez. 1 sg. să plugăresc, 3 să plugărească

plugări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugăresc, imperf. 3 sg. plugărea; conj. prez. 3 plugărească

plugări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugăresc, imperf. 3 sg. plugărea; conj. prez. 3 sg. și pl. plugărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLUGĂRI vb. (reg.) a păuri, a plugui. (~ de-o viață.)

*PLUGĂRI vb. (reg.) a păuri, a plugui. (~ de-o viață.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PLUGARI, com. în jud. Iași, situată în câmpia Jijiei, în zona de confl. a râului Miletin cu Pârâul lui Vasile; 3.614 loc. (2003). Nod rutier. În satul Onești se află biserica Sfântul Spiridon (1805).

Intrare: plugări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plugări
  • plugărire
  • plugărit
  • plugăritu‑
  • plugărind
  • plugărindu‑
singular plural
  • plugărește
  • plugăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plugăresc
(să)
  • plugăresc
  • plugăream
  • plugării
  • plugărisem
a II-a (tu)
  • plugărești
(să)
  • plugărești
  • plugăreai
  • plugăriși
  • plugăriseși
a III-a (el, ea)
  • plugărește
(să)
  • plugărească
  • plugărea
  • plugări
  • plugărise
plural I (noi)
  • plugărim
(să)
  • plugărim
  • plugăream
  • plugărirăm
  • plugăriserăm
  • plugărisem
a II-a (voi)
  • plugăriți
(să)
  • plugăriți
  • plugăreați
  • plugărirăți
  • plugăriserăți
  • plugăriseți
a III-a (ei, ele)
  • plugăresc
(să)
  • plugărească
  • plugăreau
  • plugări
  • plugăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plugări, plugărescverb

  • 1. învechit A munci pământul în calitate de plugar; a lucra pământul cu plugul. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Toată ziua plugăresc, Brazdă neagră prăvălesc. MARIAN, S. 78. DLRLC
  • 2. rar A umbla cu plugușorul în ajunul Anului Nou. NODEX
etimologie:
  • plugar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.