plisă² sf [At: (a. 1807) IORGA, S. D. VI, 205 / Pl: ~se / E: rs плис] (Înv) Țesătură de bumbac asemănătoare cu catifeaua, având părul mai lung pe față.

plisă¹ sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: -se / E: ucr плесо] 1 (Buc; Mar) Loc adânc și liniștit în albia unui râu. 2 (Reg) Loc în pădure unde se adună lemnele pentru a fi transportate cu mașinile sau cu căruțele. 3 (Buc) Semn pus de-a curmezișul unei ape curgătoare, pe care se așază butucii când se construiește o plută.

PLISĂ, plise, s. f. (Învechit) Țesătură de bumbac, asemănătoare cu catifeaua, avînd pe față firele mai lungi. V. pluș. Bătrînii își ridică pulpanele giubelelor în cingătoarea de plisă roșie. DELAVRANCEA, H. TUD. 12. E îmbrăcat într-un chip neobișnuit în orașele europene... în cap, o șapcă de plisă neagră cu cozoroc de piele. CARAGIALE, M. 71.

PLISĂ, plise, s. f. (Înv.) Țesătură de bumbac asemănătoare cu catifeaua, avînd pe față firele mai lungi. – Rus plis (bg. plisa).

plisă f. un fel de catifea cu părul mai lung. [Rus. PLISŬ].

1) plísă f., pl. e (rut. pléso). Nord. Bulboană.

2) plísă f., pl. e (rus. plis, bg. plisa, pol. plisia, d. germ. plüsch, care vine d. fr. peluche și pluche, din poil, păr, fir. V. păr 1). Un fel de catifea cu păru maĭ mare. – Cînd e și maĭ mare, se numește plĭuș. V. plĭuș.

PLISA, plisez, vb. I. Tranz. A îndoi o țesătură, o hârtie etc. în cute regulate, înguste și dese. – Din fr. plisser.

plisa¹ vt [At: BARCIANU / Pzi: ~sez / E: fr plisser] A îndoi țesături, confecții, hârtii etc. în cute regulate și dese, care capătă caracter permanent Si: (reg) a băzări.

plisa² vr [At: ARVINTE, TERM. 160 / Pzi: 3 ~sează / E: plisă²] (Reg; d. apă) A se aduna într-un loc, formând o baltă.

PLISA, plisez, vb. I. Tranz. A îndoi o țesătură, o hârtie etc. (în cute regulate, înguste și dese). – Din fr. plisser.

PLISA, plisez, vb.I. Tranz. A îndoi o țesătură, o hîrtie (p. ext. un obiect confecționat din astfel de materiale), în cute regulate, înguste și dese.

PLISA vb. I. tr. A îndoi, a călca (o stofă, o rochie etc.) în pliseuri, în cute regulate. [< fr. plisser].

PLISA vb. tr. a îndoi, a călca (o stofă, o rochie etc.) în pliseuri. (< fr. plisser)

A PLISA ~ez tranz. (fuste, rochii) A înzestra cu pliseuri; a cuta. /<fr. plisser

plisà v. a așeza o stofă în cute (= fr. plisser).

*pliséz v. tr. (fr. pli, pl. plis, îndoitură, it. plico. V. plic). Încrețesc o stofă cu încrețiturĭ (cute) regulare.

plisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plisez, 3 plisează; conj. prez. 1 sg. să plisez, 3 să pliseze

plisa (a ~) vb., ind. prez. 3 plisează

plisa vb., ind. prez. 1 sg. plisez, 3 sg. și pl. plisează

PLISA vb. a cuta. (A ~ o fustă.)

PLISA vb. a cuta. (A ~ o fustă.)

plisă², plise, s.f. (înv.) țesătură de bumbac asemănătoare cu catifeaua, având părul mai lung pe față; pluș.

plisă¹, plise, s.f. (reg.) 1. loc adânc și liniștit în albia unui râu. 2. loc în pădure unde se adună lemnele pentru a fi transportate cu mașinile sau cu căruțele. 3. lemn pus de-a curmezișul unei ape curgătoare, pe care se așază butucii când se construiește o plută.

plísă, plise, s.f. 1. Apă adâncă: „Cu un prănicuț de tisă, / Unde-a si mai mândră plisă” (Papahagi, 1925: 226). 2. (fig.) Necaz, durere: „Dară că tăte tăt așe rămân: în plisă am fo, în plisă rămânem, nu ne-o adus mare bine” (Papahagi, 1925: 326). – Din ucr. pléso (Scriban, MDA).

plisă, plise, s.f. – Apă adâncă, „așa cum se vede de obicei sub poduri”: „Cu un prănicuț de tisă, / Unde-a si mai mândră plisă” (Papahagi, 1925: 226; Săcel). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din ucr. pléso (Scriban, MDA).

plisa, pers. 3 sg. plisează, vb. I refl. (reg.; despre apă) a se aduna într-un loc, formând o baltă.