plisă¹ sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: -se / E: ucr плесо] 1 (Buc; Mar) Loc adânc și liniștit în albia unui râu. 2 (Reg) Loc în pădure unde se adună lemnele pentru a fi transportate cu mașinile sau cu căruțele. 3 (Buc) Semn pus de-a curmezișul unei ape curgătoare, pe care se așază butucii când se construiește o plută.

plisă² sf [At: (a. 1807) IORGA, S. D. VI, 205 / Pl: ~se / E: rs плис] (Înv) Țesătură de bumbac asemănătoare cu catifeaua, având părul mai lung pe față.

PLISĂ, plise, s. f. (Învechit) Țesătură de bumbac, asemănătoare cu catifeaua, avînd pe față firele mai lungi. V. pluș. Bătrînii își ridică pulpanele giubelelor în cingătoarea de plisă roșie. DELAVRANCEA, H. TUD. 12. E îmbrăcat într-un chip neobișnuit în orașele europene... în cap, o șapcă de plisă neagră cu cozoroc de piele. CARAGIALE, M. 71.

PLISĂ, plise, s. f. (Înv.) Țesătură de bumbac asemănătoare cu catifeaua, avînd pe față firele mai lungi. – Rus plis (bg. plisa).

plisă f. un fel de catifea cu părul mai lung. [Rus. PLISŬ].

1) plísă f., pl. e (rut. pléso). Nord. Bulboană.

2) plísă f., pl. e (rus. plis, bg. plisa, pol. plisia, d. germ. plüsch, care vine d. fr. peluche și pluche, din poil, păr, fir. V. păr 1). Un fel de catifea cu păru maĭ mare. – Cînd e și maĭ mare, se numește plĭuș. V. plĭuș.

plisă¹, plise, s.f. (reg.) 1. loc adânc și liniștit în albia unui râu. 2. loc în pădure unde se adună lemnele pentru a fi transportate cu mașinile sau cu căruțele. 3. lemn pus de-a curmezișul unei ape curgătoare, pe care se așază butucii când se construiește o plută.

plisă², plise, s.f. (înv.) țesătură de bumbac asemănătoare cu catifeaua, având părul mai lung pe față; pluș.

plísă, plise, s.f. 1. Apă adâncă: „Cu un prănicuț de tisă, / Unde-a si mai mândră plisă” (Papahagi, 1925: 226). 2. (fig.) Necaz, durere: „Dară că tăte tăt așe rămân: în plisă am fo, în plisă rămânem, nu ne-o adus mare bine” (Papahagi, 1925: 326). – Din ucr. pléso (Scriban, MDA).

plisă, plise, s.f. – Apă adâncă, „așa cum se vede de obicei sub poduri”: „Cu un prănicuț de tisă, / Unde-a si mai mândră plisă” (Papahagi, 1925: 226; Săcel). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din ucr. pléso (Scriban, MDA).