plísă, plise, s.f. 1. Apă adâncă: „Cu un prănicuț de tisă, / Unde-a si mai mândră plisă” (Papahagi, 1925: 226). 2. (fig.) Necaz, durere: „Dară că tăte tăt așe rămân: în plisă am fo, în plisă rămânem, nu ne-o adus mare bine” (Papahagi, 1925: 326). – Din ucr. pléso (Scriban, MDA).