2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLENIPOTENȚIÁR, plenipotențiari, s. m., adj. (Persoană) învestită cu puteri depline în a purta tratative și a încheia acorduri internaționale; plenipotent. ◊ Ministru plenipotențiar = diplomat cu rang imediat inferior ambasadorului. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. plénipotentiaire.

plenipotențiar [At: R. GRECEANU, ap. CM II, 186 / P: ~ți-ar / V: (înv) ~iu, ~al, prenepotențial / Pl: ~i / E: lat plenipotentiarius, fr plénipotentiaire] 1-2 sm, am (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline Si: (înv) plenipotent (1-2). 3-4 sm, am (Înv; pgn) (Persoană) care este învestită cu puteri depline de un stat, de o organizație, de o colectivitate etc. într-o împrejurare dată Si: (înv) plenipotent (3-4). 5 am (Îs) Ministru ~ Agent diplomatic imediat inferior în grad ambasadorului, care reprezintă un stat la negocieri, la încheierea unui tratat, la o conferință internațională etc., pe baza deplinelor puteri încredințate de acel stat. 6 am (Îas) Agent diplomatic care conduce o delegație.

PLENIPOTENȚIÁR, plenipotențiari, s. m., adj. (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline; plenipotent. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. plénipotentiaire.

PLENIPOTENȚIÁR, -Ă, plenipotențiari, -e, adj. Care reprezintă conducerea unui stat pe lîngă guvernele altor țări, avînd pentru aceasta puteri depline. Abie o poate scoate-n capăt cu cheltuielile impuse unui ministru plenipotențiar. ALECSANDRI, S. 12. ♦ Deplin, total. Puteri plenipotențiare. – Pronunțat: -ți-ar.

PLENIPOTENȚIÁR adj.m. Ministru plenipotențiar = persoană care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, fiind investită pentru aceasta cu puteri depline. [Pron. -ți-ar. / cf. it. plenipotenziario, fr. plénipotentiaire].

PLENIPOTENȚIÁR s. m., adj. (diplomat) cu rang imediat inferior ambasadorului, învestit cu puteri depline de către autoritatea competentă a statului pe care îl reprezintă. (< fr. plénipotentiaire, lat. plenipotentiarius)

PLENIPOTENȚIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are putere deplină; cu puteri depline. Comisie ~ă.Ministru ~ diplomat care, după rang, este imediat inferior ambasadorului. 3) și substantival (despre diplomați) Care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, având împuterniciri depline. [Sil. -ți-ar] /<fr. plénipotentiaire

plenipotențiar m. diplomat însărcinat cu puteri depline. ║ a. ministru plenipotențiar.

*plenipotențiár m. (d. plenipotență; fr. plenipotentiaire). Diplomat cu putere deplină de a face ceva. Adj. Ministru plenipotențiar. V. omnipotent.

plenipotențial sm, am vz plenipotențiar

plenipotențiariu sm, am vz plenipotențiar

prenepotențial sm, a vz plenipotențiar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!plenipotențiar (desp. -ți-ar) adj. m. (ambasador ~), pl. plenipotențiari; f. plenipotenția (comisie), pl. plenipotențiare

!plenipotențiar (-ți-ar) adj. m., pl. plenipotențiari

plenipotențiár s. m., adj. m. (sil. -ți-ar), pl. plenipotențiári

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLENIPOTENȚIÁR s., adj. (POL.) (înv.) plenipotent, (înv., în Transilv.) preneputințaruș.

PLENIPOTENȚIAR s., adj. (POLITICĂ) (înv.) plenipotent, (înv., în Transilv.) preneputințaruș.

Intrare: plenipotențiar (adj.)
plenipotențiar1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ți-ar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plenipotențiar
  • plenipotențiarul
  • plenipotențiaru‑
  • plenipotenția
  • plenipotențiara
plural
  • plenipotențiari
  • plenipotențiarii
  • plenipotențiare
  • plenipotențiarele
genitiv-dativ singular
  • plenipotențiar
  • plenipotențiarului
  • plenipotențiare
  • plenipotențiarei
plural
  • plenipotențiari
  • plenipotențiarilor
  • plenipotențiare
  • plenipotențiarelor
vocativ singular
plural
Intrare: plenipotențiar (s.m.)
plenipotențiar2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: -ți-ar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plenipotențiar
  • plenipotențiarul
  • plenipotențiaru‑
plural
  • plenipotențiari
  • plenipotențiarii
genitiv-dativ singular
  • plenipotențiar
  • plenipotențiarului
plural
  • plenipotențiari
  • plenipotențiarilor
vocativ singular
  • plenipotențiarule
  • plenipotențiare
plural
  • plenipotențiarilor
plenipotențial
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plenipotențiariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prenepotențial
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plenipotențiar, plenipotențiarisubstantiv masculin
plenipotențiar, plenipotențiaadjectiv

  • 1. (Persoană) învestită cu puteri depline în a purta tratative și a încheia acorduri internaționale. DEX '09 DLRLC MDN '00
    sinonime: plenipotent
    • format_quote Abie o poate scoate-n capăt cu cheltuielile impuse unui ministru plenipotențiar. ALECSANDRI, S. 12. DLRLC
    • 1.1. Ministru plenipotențiar = diplomat cu rang imediat inferior ambasadorului. DEX '09 DN
    • 1.2. Deplin, total. DLRLC
      • format_quote Puteri plenipotențiare. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.