2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLENIPOTENȚIÁR, plenipotențiari, s. m., adj. (Persoană) învestită cu puteri depline în a purta tratative și a încheia acorduri internaționale; plenipotent. ◊ Ministru plenipotențiar = diplomat cu rang imediat inferior ambasadorului. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. plénipotentiaire.

plenipotențiar [At: R. GRECEANU, ap. CM II, 186 / P: ~ți-ar / V: (înv) ~iu, ~al, prenepotențial / Pl: ~i / E: lat plenipotentiarius, fr plénipotentiaire] 1-2 sm, am (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline Si: (înv) plenipotent (1-2). 3-4 sm, am (Înv; pgn) (Persoană) care este învestită cu puteri depline de un stat, de o organizație, de o colectivitate etc. într-o împrejurare dată Si: (înv) plenipotent (3-4). 5 am (Îs) Ministru ~ Agent diplomatic imediat inferior în grad ambasadorului, care reprezintă un stat la negocieri, la încheierea unui tratat, la o conferință internațională etc., pe baza deplinelor puteri încredințate de acel stat. 6 am (Îas) Agent diplomatic care conduce o delegație.

PLENIPOTENȚIÁR, plenipotențiari, s. m., adj. (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline; plenipotent. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. plénipotentiaire.

PLENIPOTENȚIÁR, -Ă, plenipotențiari, -e, adj. Care reprezintă conducerea unui stat pe lîngă guvernele altor țări, avînd pentru aceasta puteri depline. Abie o poate scoate-n capăt cu cheltuielile impuse unui ministru plenipotențiar. ALECSANDRI, S. 12. ♦ Deplin, total. Puteri plenipotențiare. – Pronunțat: -ți-ar.

PLENIPOTENȚIÁR adj.m. Ministru plenipotențiar = persoană care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, fiind investită pentru aceasta cu puteri depline. [Pron. -ți-ar. / cf. it. plenipotenziario, fr. plénipotentiaire].

PLENIPOTENȚIÁR s. m., adj. (diplomat) cu rang imediat inferior ambasadorului, învestit cu puteri depline de către autoritatea competentă a statului pe care îl reprezintă. (< fr. plénipotentiaire, lat. plenipotentiarius)

PLENIPOTENȚIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are putere deplină; cu puteri depline. Comisie ~ă.Ministru ~ diplomat care, după rang, este imediat inferior ambasadorului. 3) și substantival (despre diplomați) Care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, având împuterniciri depline. [Sil. -ți-ar] /<fr. plénipotentiaire

plenipotențiar m. diplomat însărcinat cu puteri depline. ║ a. ministru plenipotențiar.

*plenipotențiár m. (d. plenipotență; fr. plenipotentiaire). Diplomat cu putere deplină de a face ceva. Adj. Ministru plenipotențiar. V. omnipotent.

plenipotențial sm, am vz plenipotențiar

plenipotențiariu sm, am vz plenipotențiar

prenepotențial sm, a vz plenipotențiar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!plenipotențiár (-ți-ar) adj. m., pl. plenipotențiári

plenipotențiár s. m., adj. m. (sil. -ți-ar), pl. plenipotențiári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLENIPOTENȚIÁR s., adj. (POL.) (înv.) plenipotent, (înv., în Transilv.) preneputințaruș.

PLENIPOTENȚIAR s., adj. (POLITICĂ) (înv.) plenipotent, (înv., în Transilv.) preneputințaruș.

Intrare: plenipotențiar (adj.)
plenipotențiar adjectiv
  • silabație: -ți-ar
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plenipotențiar
  • plenipotențiarul
  • plenipotențiaru‑
  • plenipotenția
  • plenipotențiara
plural
  • plenipotențiari
  • plenipotențiarii
  • plenipotențiare
  • plenipotențiarele
genitiv-dativ singular
  • plenipotențiar
  • plenipotențiarului
  • plenipotențiare
  • plenipotențiarei
plural
  • plenipotențiari
  • plenipotențiarilor
  • plenipotențiare
  • plenipotențiarelor
vocativ singular
plural
Intrare: plenipotențiar (s.m.)
plenipotențiar substantiv masculin
  • silabație: -ți-ar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plenipotențiar
  • plenipotențiarul
  • plenipotențiaru‑
plural
  • plenipotențiari
  • plenipotențiarii
genitiv-dativ singular
  • plenipotențiar
  • plenipotențiarului
plural
  • plenipotențiari
  • plenipotențiarilor
vocativ singular
plural
plenipotențial
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plenipotențiariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prenepotențial
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)