9 definiții pentru plenipotent (s.m.) plenipotinte plinipotent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLENIPOTÉNT, plenipotenți, s. m., adj. (Înv.) Plenipotențiar. – Din lat. plenipotens, -ntis.

PLENIPOTÉNT, plenipotenți, s. m., adj. (Înv.) Plenipotențiar. – Din lat. plenipotens, -ntis.

plenipotent sm, am [At: AR (1829), 472/19 / V: ~tinte, plini~ sm / Pl: ~nți / E: lat plenipotens, -ntis] (Înv) 1-4 Plenipotențiar (1-4).

PLENIPOTÉNT, plenipotenți, adj. m. (Învechit) Plenipotențiar. Fu numit ministru plenipotent lîngă curtea Petersburgului. NEGRUZZI, S. II 148. ◊ (R ar, substantivat) Înainte de întrunirea plenipotenților. GHICA, la CADE.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plenipotént (înv.) adj. m., s. m., pl. plenipoténți

plenipotént s. m., adj. m., pl. plenipoténți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLENIPOTÉNT s., adj. v. plenipotențiar.

plenipotent s., adj. v. PLENIPOTENȚIAR.

Intrare: plenipotent (s.m.)
plenipotent substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plenipotent
  • plenipotentul
  • plenipotentu‑
plural
  • plenipotenți
  • plenipotenții
genitiv-dativ singular
  • plenipotent
  • plenipotentului
plural
  • plenipotenți
  • plenipotenților
vocativ singular
plural
plenipotinte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plinipotent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)