PLENIPOTENȚIAR, -Ă, plenipotențiari, -e, adj. Care reprezintă conducerea unui stat pe lîngă guvernele altor țări, avînd pentru aceasta puteri depline. Abie o poate scoate-n capăt cu cheltuielile impuse unui ministru plenipotențiar. ALECSANDRI, S. 12. ♦ Deplin, total. Puteri plenipotențiare. – Pronunțat: -ți-ar.