2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEISTOCÉN, -Ă, pleistoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima epocă a cuaternarului, în care s-au extins hominizii (omul de Neanderthal și omul modern) și au avut loc glaciațiile. 2. Adj. Care aparține pleistocenului (1),[1] privitor la această epocă. [Pr.: ple-is-] – Din fr. pléistocène. modificată

  1. În original: epocii pleistocene (1), formulare greșită, printr-un adjectiv făcându-se trimitere la un substantiv. — gall

pleistocen, ~ă [At: ENC. VET. 1 / P: ple-is~ / Pl: (3-6) ~i, ~e / E: fr pleistocène] 1 sn Primă epocă a cuaternarului, caracterizată prin alternanțe de intervale reci cu perioade calde, prin răspândirea în regiunile temperate a unor specii de mamifere ca rinocerii, elefanții etc., dar mai ales prin apariția omului. 2 sn Serie de straturi geologice din pleistocen (1). 3 a Care aparține pleistocenului (1). 4 a Care se referă la pleistocen (1). 5 a Care datează din pleistocen (1). 6 a Care este caracteristic pentru pleistocen (1).

PLEISTOCÉN, -Ă, pleistoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima epocă a cuaternarului, caracterizată prin alternanțe de intervale reci cu perioade calde, prin răspândirea în regiunile temperate a unor specii de mamifere ca elefanții, rinocerii etc. și, mai ales, prin apariția omului. 2. Adj. Care aparține pleistocenului (1),[1] privitor la această epocă. [Pr.: ple-is-] – Din fr. pléistocène. modificată

  1. În original: epocii pleistocene (1), formulare greșită, printr-un adjectiv făcându-se trimitere la un substantiv. — gall

PLEISTOCÉN s. n. (Geol.) Cuaternarul inferior; diluviu; glaciar. – Pronunțat: ple-is-.

PLEISTOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a cuaternarului, caracterizată din punct de vedere climatic prin alternanța intervalelor reci (glaciații) cu intervale calde (interglaciații); glaciar; diluviu. // adj. Care aparține acestei epoci; diluvian. [Pron. ple-is-. / < fr. pléistocène, cf. gr. pleistos – cel mai, kainos – nou].

PLEISTOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă, cea mai lungă, a cuaternarului, caracterizată prin alternanța intervalelor reci cu intervale calde; glaciar; diluviu. (< fr. pléistocène)

PLEISTOCÉN2 ~ă (~i, ~e) Care ține de prima epocă a cuaternarului; din prima epocă a cuaternarului; diluvian. /<fr. pléistocene corectată

PLEISTOCÉN1 n. geol. Prima epocă a cuaternarului caracterizată prin formarea ghețarilor, apariția omului, a florei și a faunei; diluviu. /<fr. pléistocene


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pleistocén1 (ple-is-) adj. m., pl. pleistocéni; f. pleistocénă, pl. pleistocéne

pleistocén adj. m. (sil. ple-is-), pl. pleistocéni; f. sg. pleistocénă, pl. pleistocéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLEISTOCÉN s., adj. (GEOL.) 1. s. glaciar, (ieșit din uz) diluviu. 2. adj. glaciar, (ieșit din uz) diluvian. (Epoca ~.)

PLEISTOCEN s., adj. (GEOL.) 1. s. glaciar, (ieșit din uz) diluviu. 2. adj. glaciar, (ieșit din uz) diluvian. (Epoca ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PLEISTO- „numeros, foarte mult”. ◊ gr. pleistos „foarte numeros” > fr. pléisto-, germ. id., engl. id. > rom. pleisto-.~cen (v. -cen1), adj., s. n., 1. s. n., Prima epocă (serie) a cuaternarului, cînd au avut loc glaciațiile și interglaciațiile. 2. adj., Care aparține acestei epoci; ~mer (v. -mer), adj., (despre viețuitoare) format din foarte multe elemente structurale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PLEISTOCEN, prima epocă (serie) a Cuaternarului, desfășurată aproximativ între 2 (1,8) mil. și 10000 de ani în urmă, în care s-a produs o răcire accentuată a climei, însoțită de modificări importante ale florei și faunei globului. În această epocă s-au succedat mai multe perioade glaciare (v. glaciație) și interglaciare; în faza de maximă extensiune calota glaciară acoperea o mare parte a Americii de Nord și întinse teritorii din Europa, ajungând în S până la valea Tamisei și marginea Carpaților nord-vestici (la poalele Tatrei). Concomitent, au avut loc glaciații și în America de Sud, S Australiei și Noua Zeelandă, iar în zonele tropicale s-au succedat perioade pluviale și interpluviale. Ținuturile neacoperite de ghețari din Europa, Asia și America de Nord, cu vegetație de tundră și de stepe rece continentală, erau populate de specii care au dispărut din fauna actuală a globului, ca mastodontul, mamutul, rinocerul lânos, cerbul cu coarne uriașe, ursul de peșteră, tigrul cu colții de sabie; alte specii răspândite în P. s-au retras spre înălțimile munților (capra neagră, capra ibex) sau spre Arctica (boul moscat). În această epocă a luat o mare dezvoltare genul Homo – atât omul din Neanderthal cât și omul modern.

Intrare: pleistocen (adj.)
pleistocen1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ple-is-to-cen info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleistocen
  • pleistocenul
  • pleistocenu‑
  • pleistoce
  • pleistocena
plural
  • pleistoceni
  • pleistocenii
  • pleistocene
  • pleistocenele
genitiv-dativ singular
  • pleistocen
  • pleistocenului
  • pleistocene
  • pleistocenei
plural
  • pleistoceni
  • pleistocenilor
  • pleistocene
  • pleistocenelor
vocativ singular
plural
Intrare: pleistocen (s.n.)
pleistocen2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
  • silabație: ple-is-to-cen info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleistocen
  • pleistocenul
  • pleistocenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pleistocen
  • pleistocenului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pleistocen (adj.)

etimologie:

pleistocen (s.n.)

  • 1. geologie Prima epocă a cuaternarului, în care s-au extins hominizii (omul de Neanderthal și omul modern) și au avut loc glaciațiile.
    surse: DEX '09 sinonime: diluviu glaciar (s.n.)
    • diferențiere Prima epocă a cuaternarului, caracterizată prin alternanțe de intervale reci cu perioade calde, prin răspândirea în regiunile temperate a unor specii de mamifere ca elefanții, rinocerii etc. și, mai ales, prin apariția omului.
      surse: DEX '98
    • diferențiere Cuaternarul inferior.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Prima epocă (serie) a cuaternarului, caracterizată din punct de vedere climatic prin alternanța intervalelor reci (glaciații) cu intervale calde (interglaciații).
      surse: DN MDN '00
    • diferențiere Prima epocă a cuaternarului caracterizată prin formarea ghețarilor, apariția omului, a florei și a faunei.
      surse: NODEX

etimologie: