opțiuni
  • info

12 definiții pentru pleistocen (adj.)

din care

Explicative DEX

PLEISTOCEN, -Ă, pleistoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima epocă a cuaternarului, în care s-au extins hominizii (omul de Neanderthal și omul modern) și au avut loc glaciațiile. 2. Adj. Care aparține pleistocenului (1),[1] privitor la această epocă. [Pr.: ple-is-] – Din fr. pléistocène. modificată

  1. În original: epocii pleistocene (1), formulare greșită, printr-un adjectiv făcându-se trimitere la un substantiv. — gall

pleistocen, ~ă [At: ENC. VET. 1 / P: ple-is~ / Pl: (3-6) ~i, ~e / E: fr pleistocène] 1 sn Primă epocă a cuaternarului, caracterizată prin alternanțe de intervale reci cu perioade calde, prin răspândirea în regiunile temperate a unor specii de mamifere ca rinocerii, elefanții etc., dar mai ales prin apariția omului. 2 sn Serie de straturi geologice din pleistocen (1). 3 a Care aparține pleistocenului (1). 4 a Care se referă la pleistocen (1). 5 a Care datează din pleistocen (1). 6 a Care este caracteristic pentru pleistocen (1).

PLEISTOCEN, -Ă, pleistoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima epocă a cuaternarului, caracterizată prin alternanțe de intervale reci cu perioade calde, prin răspândirea în regiunile temperate a unor specii de mamifere ca elefanții, rinocerii etc. și, mai ales, prin apariția omului. 2. Adj. Care aparține pleistocenului (1),[1] privitor la această epocă. [Pr.: ple-is-] – Din fr. pléistocène. modificată

  1. În original: epocii pleistocene (1), formulare greșită, printr-un adjectiv făcându-se trimitere la un substantiv. — gall

PLEISTOCEN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a cuaternarului, caracterizată din punct de vedere climatic prin alternanța intervalelor reci (glaciații) cu intervale calde (interglaciații); glaciar; diluviu. // adj. Care aparține acestei epoci; diluvian. [Pron. ple-is-. / < fr. pléistocène, cf. gr. pleistos – cel mai, kainos – nou].

PLEISTOCEN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă, cea mai lungă, a cuaternarului, caracterizată prin alternanța intervalelor reci cu intervale calde; glaciar; diluviu. (< fr. pléistocène)

PLEISTOCEN2 ~ă (~i, ~e) Care ține de prima epocă a cuaternarului; din prima epocă a cuaternarului; diluvian. /<fr. pléistocene corectat(ă)

Ortografice DOOM

pleistocen1 (desp. ple-is-) adj. m., pl. pleistoceni; f. pleistocenă, pl. pleistocene

pleistocen1 (ple-is-) adj. m., pl. pleistoceni; f. pleistocenă, pl. pleistocene

pleistocen adj. m. (sil. ple-is-), pl. pleistoceni; f. sg. pleistocenă, pl. pleistocene

Jargon

PLEISTO- „numeros, foarte mult”. ◊ gr. pleistos „foarte numeros” > fr. pléisto-, germ. id., engl. id. > rom. pleisto-. □ ~cen (v. -cen1), adj., s. n., 1. s. n., Prima epocă (serie) a cuaternarului, cînd au avut loc glaciațiile și interglaciațiile. 2. adj., Care aparține acestei epoci; ~mer (v. -mer), adj., (despre viețuitoare) format din foarte multe elemente structurale.

Sinonime

PLEISTOCEN s., adj. (GEOL.) 1. s. glaciar, (ieșit din uz) diluviu. 2. adj. glaciar, (ieșit din uz) diluvian. (Epoca ~.)

PLEISTOCEN s., adj. (GEOL.) 1. s. glaciar, (ieșit din uz) diluviu. 2. adj. glaciar, (ieșit din uz) diluvian. (Epoca ~.)

Intrare: pleistocen (adj.)
pleistocen1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ple-is-to-cen info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleistocen
  • pleistocenul
  • pleistocenu‑
  • pleistocenă
  • pleistocena
plural
  • pleistoceni
  • pleistocenii
  • pleistocene
  • pleistocenele
genitiv-dativ singular
  • pleistocen
  • pleistocenului
  • pleistocene
  • pleistocenei
plural
  • pleistoceni
  • pleistocenilor
  • pleistocene
  • pleistocenelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pleistocen, pleistocenăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.