11 definiții pentru pleistocen (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEISTOCÉN, -Ă, pleistoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima epocă a cuaternarului, în care s-au extins hominizii (omul de Neanderthal și omul modern) și au avut loc glaciațiile. 2. Adj. Care aparține pleistocenului (1),[1] privitor la această epocă. [Pr.: ple-is-] – Din fr. pléistocène. modificată

  1. În original: epocii pleistocene (1), formulare greșită, printr-un adjectiv făcându-se trimitere la un substantiv. — gall

pleistocen, ~ă [At: ENC. VET. 1 / P: ple-is~ / Pl: (3-6) ~i, ~e / E: fr pleistocène] 1 sn Primă epocă a cuaternarului, caracterizată prin alternanțe de intervale reci cu perioade calde, prin răspândirea în regiunile temperate a unor specii de mamifere ca rinocerii, elefanții etc., dar mai ales prin apariția omului. 2 sn Serie de straturi geologice din pleistocen (1). 3 a Care aparține pleistocenului (1). 4 a Care se referă la pleistocen (1). 5 a Care datează din pleistocen (1). 6 a Care este caracteristic pentru pleistocen (1).

PLEISTOCÉN, -Ă, pleistoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima epocă a cuaternarului, caracterizată prin alternanțe de intervale reci cu perioade calde, prin răspândirea în regiunile temperate a unor specii de mamifere ca elefanții, rinocerii etc. și, mai ales, prin apariția omului. 2. Adj. Care aparține pleistocenului (1),[1] privitor la această epocă. [Pr.: ple-is-] – Din fr. pléistocène. modificată

  1. În original: epocii pleistocene (1), formulare greșită, printr-un adjectiv făcându-se trimitere la un substantiv. — gall

PLEISTOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a cuaternarului, caracterizată din punct de vedere climatic prin alternanța intervalelor reci (glaciații) cu intervale calde (interglaciații); glaciar; diluviu. // adj. Care aparține acestei epoci; diluvian. [Pron. ple-is-. / < fr. pléistocène, cf. gr. pleistos – cel mai, kainos – nou].

PLEISTOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă, cea mai lungă, a cuaternarului, caracterizată prin alternanța intervalelor reci cu intervale calde; glaciar; diluviu. (< fr. pléistocène)

PLEISTOCÉN2 ~ă (~i, ~e) Care ține de prima epocă a cuaternarului; din prima epocă a cuaternarului; diluvian. /<fr. pléistocene corectată


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pleistocén1 (ple-is-) adj. m., pl. pleistocéni; f. pleistocénă, pl. pleistocéne

pleistocén adj. m. (sil. ple-is-), pl. pleistocéni; f. sg. pleistocénă, pl. pleistocéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLEISTOCÉN s., adj. (GEOL.) 1. s. glaciar, (ieșit din uz) diluviu. 2. adj. glaciar, (ieșit din uz) diluvian. (Epoca ~.)

PLEISTOCEN s., adj. (GEOL.) 1. s. glaciar, (ieșit din uz) diluviu. 2. adj. glaciar, (ieșit din uz) diluvian. (Epoca ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PLEISTO- „numeros, foarte mult”. ◊ gr. pleistos „foarte numeros” > fr. pléisto-, germ. id., engl. id. > rom. pleisto-.~cen (v. -cen1), adj., s. n., 1. s. n., Prima epocă (serie) a cuaternarului, cînd au avut loc glaciațiile și interglaciațiile. 2. adj., Care aparține acestei epoci; ~mer (v. -mer), adj., (despre viețuitoare) format din foarte multe elemente structurale.

Intrare: pleistocen (adj.)
pleistocen1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ple-is-to-cen
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleistocen
  • pleistocenul
  • pleistocenu‑
  • pleistoce
  • pleistocena
plural
  • pleistoceni
  • pleistocenii
  • pleistocene
  • pleistocenele
genitiv-dativ singular
  • pleistocen
  • pleistocenului
  • pleistocene
  • pleistocenei
plural
  • pleistoceni
  • pleistocenilor
  • pleistocene
  • pleistocenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pleistocen (adj.)

etimologie: