3 intrări

53 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÁTCĂ2, plătci, s. f. Partea de sus a unei cămăși bărbătești, a unei rochii, a unei bluze etc., croită separat de rest și de care se prinde gulerul. – Din rus. platka.

PLÁTCĂ2, plătci, s. f. Partea de sus a unei cămăși bărbătești, a unei rochii, a unei bluze etc., croită separat de rest și de care se prinde gulerul. – Din rus. platka.

PLÁTCĂ1 s. f. (Înv.; în expr.) A intra (în) platcă = a) a pierde o partidă la jocul de cărți; b) a trebui să plătească o datorie. A pune (sau a face pe cineva) platcă = a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți. A rămâne platcă = a rămâne de rușine, a se face de râs. – Din sb., pol. platka.

platcă2 sf [At: BOLINTINEANU, O. 367 / Pl: ? / E: pn platka] (Înv) 1 (Îe) A pune (sau a face pe cineva) ~ A face pe cineva să piardă la jocul de cărți. 2 (Îae) A păcăli pe cineva. 3 (Îlv) A pune (pe cineva) ~ peste ~ A înșela. 4 (Îal) A distruge. 5 (Îe) A intra (sau a fi) ~ A pierde la jocul de cărți. 6 (Îe) A intra în ~ (sau a fi de ~) A fi obligat să plătească o datorie. 7 (Îae) A rămâne dator. 8 (Îe) A rămâne ~ A rămâne de rușine. 9 (Îae) A se face de râs.

platcă1 sf [At: DDRF / V: (reg) plapcă, pleapcă, preatcă / Pl: plătci / E: bg платка] Parte de sus a unei cămăși bărbătești, a unei bluze, a unei rochii etc., croită separat și de care se prinde gulerul.

PLÁTCĂ1 s. f. (În expr.) A intra (în) platcă = a) a pierde o partidă la jocul de cărți; b) a trebui să plătească o datorie. A pune (sau a face pe cineva) platcă = a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți. A rămâne platcă = a rămâne de rușine, a se face de râs. – Din scr., pol. platka.

PLÁTCĂ3, plătei, s. f. Partea de sus a unei cămăși bărbătești (uneori și a unei rochii) croită separat, de care se prinde de obicei gulerul.

PLÁTCĂ1 s. f. (În expr.) A intra (în) platcă = a pierde o partidă la jocul de cărți; p. ext. a trebui să plătești o datorie. Stau tăcuți, pînă ce sfîrșeau cărțile din mînă, iar la urmă izbucneau în rîs sau înjurături, după cum intrau platcă sau nu. D. ZAMFIRESCU, R. 202. Am intrat în platcă de 250 fr., căci am trebuit să iau o datorie a lui pe seama mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 537. Trii sări de-a rîndul de cînd pierd necontenit. Nu mă pot scula o dată fără ca să nu intru platcă. ALECSANDRI, T. I 73. A pune (pe cineva) platcă = a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți. La un joc ce a făcut, am pus-o platcă... și se scoală, zicînd că ea nu plătește, că nu mai joacă. BOLINTINEANU, O. 367. A rămîne platcă = a rămîne de rușine, a se face de rîs. Dacă s-ar întîmpla să mă pălmuiască el dinaintea duducăi, atunci eu rămîn platcă. ALECSANDRI, T. 1413.

PLÁTCĂ plătci f. Fâșie îngustă de metal, croită separat, care constituie partea de sus a unor obiecte de îmbrăcăminte (de care se prinde gulerul). /<rus. platka

platcă (în jocul de cărți) a pune platcă, a face marț pe cineva: l’am pus platcă pe unul AL. [Serb. PLATKA].

platcă f. bandă îndoită între gulerul, umerii și spatele cămășii. [Rus. PLATKA, petec mic].

1) plátcă f., pl. e și plătcĭ (rut. platk, cîrpă, rus. platók, gen. plátka, basma care se poartă și pe umerĭ în prejuru gîtuluĭ, dim. d. plat, ștergar; pol. platek, gen. platka, cîrpă). Bandă de pînză orĭ stofă care acopere partea de sus a peptuluĭ, umeriĭ și spatele la o cămașă orĭ la o bluză.

2) plátcă f., pl. e și plătcĭ (sîrb. biti platka, a intra platcă, a nu reuși, d. platiti, a plăti; pol. platka, plată). Fam. A pune pe cineva platcă la jocu de cărțĭ, a-l învinge, a cîștiga partida. A fi, a rămânea, a intra platcă, a perde partida.

PLÁCĂ, plăci, s. f. 1. (De obicei urmat de determinări care indică materia) Bucată de material cu fețele plane și cu o grosime uniformă și mult mai mică decât celelalte două dimensiuni. ◊ Placă aglomerată = placă (1) obținută prin aglomerarea cu lianți sintetici a așchiilor de lemn din sortimente inferioare sau din deșeuri de la exploatarea și industrializarea lemnului. Placă turnantă sau (învârtitoare) = disc de oțel sau de fontă sau pod cu tablier metalic, care se poate învârti în plan orizontal în jurul axei sale verticale și care servește la întoarcerea vehiculelor feroviare, la trecerea lor de pe o linie pe alta etc. Placă fotografică = placă (1) de sticlă cu una dintre fețe acoperită cu o emulsie fotosensibilă, folosită îndeosebi pentru realizarea negativelor fotografice, în spectroscopie, în microscopie etc. 2. Disc de ebonită pe care se imprimă vibrațiile vocii sau ale unui instrument muzical, spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului, al patefonului, al pick-up-ului. ◊ Expr. (Fam.) A schimba placa = a schimba subiectul unei discuții (care a ajuns să plictisească) sau atitudinea față de cineva. 3. (Înv.) Tăbliță de ardezie pe care învățau să scrie școlarii începători. 4. (Tipogr.) Foaie de metal pe care se imprimă literele.(Med.) Proteză dentară mobilă. Placă dentară. 6. (În sintagma) Placă funerară = placă de metal, de marmură etc., fixată pe o piatră de mormânt pe care este scris numele persoanei decedate, anii de viață, un epitaf etc. – Din fr. plaque.

pla sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~cuă (Pl: placue), (reg) ~agă, ~atcă / Pl: plăci, (înv) ~ace / E: fr plaque cf ger Platte] 1 (Urmat de determinări care indică materialul) Bucată de material cu fețele plane și cu grosimea uniformă și mult mai mică decât celelalte două dimensiuni. 2 (Îs) ~ fotografică Bucată de sticlă pe care este depus un strat dintr-o substanță sensibilă la acțiunea luminii și care este folosită pentru obținerea imaginilor fotografice negative sau pozitive. 3 (Îs) ~ aglomerată Placă (1) fabricată prin aglomerarea cu lianți sintetici a așchiilor de lemn din sortimente inferioare sau din deșeuri de la exploatarea și industrializarea lemnului. 4 (Îs) ~ turnantă (sau învârtitoare) Disc de oțel sau de fontă ori pod cu tablier metalic, care se poate învârti în plan orizontal în jurul axei sale verticale, și care servește la întoarcerea vehiculelor de cale ferată, la trecerea lor de pe o linie pe alta etc. 5 Disc de ebonită pe care se imprimă vibrațiile vocii sau ale unui instrument muzical, pentru a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului, al patefonului sau al pick-up-ului Si: disc. 6 (Fam; îe) A schimba ~ca A schimba subiectul unei discuții care a ajuns să plictisească. 7 (Îae) A schimba atitudinea față de cineva. 8 (Îe) A pune ~ca Se spune despre cineva care are obiceiul să vorbească mult sau să repete mereu aceleași lucruri. 9 (Asr) Placă (1) de ardezie pe care învățau să scrie (cu condei de piatră) școlarii începători Si: tăbliță. 10 (Tip) Foaie de metal pe care se imprimă literele. 11 (Med; îs) ~ mucoasă Leziune care apare pe mucoase, în sifilisul secundar. 12 (Med; șîs ~ dentară) Proteză dentară mobilă. 13 (Îs) ~ funerară Placă (1) de metal sau de marmură, fixată pe o piatră de mormânt pe care este scris numele persoanei decedate, anii de viață, un epitaf etc.

arată toate definițiile

Intrare: platcă (conf.)
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • platcă
  • platca
plural
  • plătci
  • plătcile
genitiv-dativ singular
  • plătci
  • plătcii
plural
  • plătci
  • plătcilor
vocativ singular
plural
plapcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pleapcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: platcă (expr.)
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • platcă
  • platca
plural
  • plătci
  • plătcile
genitiv-dativ singular
  • plătci
  • plătcii
plural
  • plătci
  • plătcilor
vocativ singular
plural
Intrare: placă
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pla
  • placa
plural
  • plăci
  • plăcile
genitiv-dativ singular
  • plăci
  • plăcii
plural
  • plăci
  • plăcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • platcă
  • platca
plural
  • plătci
  • plătcile
genitiv-dativ singular
  • plătci
  • plătcii
plural
  • plătci
  • plătcilor
vocativ singular
plural

platcă (conf.) plapcă pleapcă

  • 1. Partea de sus a unei cămăși bărbătești, a unei rochii, a unei bluze etc., croită separat de rest și de care se prinde gulerul.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: speteală

etimologie:

platcă (expr.) învechit expresie

  • 1. A intra (în) platcă = a pierde o partidă la jocul de cărți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Stau tăcuți, pînă ce sfîrșeau cărțile din mînă, iar la urmă izbucneau în rîs sau înjurături, după cum intrau platcă sau nu. D. ZAMFIRESCU, R. 202.
      surse: DLRLC
    • Trii sări de-a rîndul de cînd pierd necontenit. Nu mă pot scula o dată fără ca să nu intru platcă. ALECSANDRI, T. I 73.
      surse: DLRLC
  • 2. A intra (în) platcă = a trebui să plătească o datorie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Am intrat în platcă de 250 fr., căci am trebuit să iau o datorie a lui pe seama mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 537.
      surse: DLRLC
  • 3. A pune (sau a face pe cineva) platcă = a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • La un joc ce a făcut, am pus-o platcă... și se scoală, zicînd că ea nu plătește, că nu mai joacă. BOLINTINEANU, O. 367.
      surse: DLRLC
  • 4. A rămâne platcă = a rămâne de rușine, a se face de râs.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Dacă s-ar întîmpla să mă pălmuiască el dinaintea duducăi, atunci eu rămîn platcă. ALECSANDRI, T. 1413.
      surse: DLRLC

etimologie:

placă platcă

  • 1. (De obicei urmat de determinări care indică materia) Bucată de material cu fețele plane și cu o grosime uniformă și mult mai mică decât celelalte două dimensiuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: plăcuță attach_file 3 exemple
    exemple
    • După-amiază cerul s-a acoperit. Marea e gri-verzuie și rece privirii ca o placă de zinc iarna în ger. C. PETRESCU, Î. II 251.
      surse: DLRLC
    • [Câinele] a ieșit din curte, ca să nu se mai înapoieze niciodată, ducînd cu el... zgarda cu plăci de nichel de la gîtu-i. GALACTION, O. I 308.
      surse: DLRLC
    • figurat Peste-a albei dalbă placă Ea acum zîmbind se pleacă, S-uită-n fundu-i luminos. EMINESCU, E. P. 150.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Foaie de metal, de lemn, de sticlă, de ebonit etc.
      surse: DN
    • 1.1. Placă aglomerată = placă obținută prin aglomerarea cu lianți sintetici a așchiilor de lemn din sortimente inferioare sau din deșeuri de la exploatarea și industrializarea lemnului.
      surse: DEX '09 MDN '00
    • 1.2. Placă turnantă (sau învârtitoare) = disc de oțel sau de fontă sau pod cu tablier metalic, care se poate învârti în plan orizontal în jurul axei sale verticale și care servește la întoarcerea vehiculelor feroviare, la trecerea lor de pe o linie pe alta etc.
      surse: DEX '09 MDN '00
    • 1.3. Placă fotografică = placă de sticlă cu una dintre fețe acoperită cu o emulsie fotosensibilă, folosită îndeosebi pentru realizarea negativelor fotografice, în spectroscopie, în microscopie etc.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00
    • 1.4. Placă de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se află o pastă de materie activă.
      surse: MDN '00
  • 2. Tablă, tăbliță pe care este scris, săpat ceva.
    surse: DN
  • 3. Disc de ebonită pe care se imprimă vibrațiile vocii sau ale unui instrument muzical, spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului, al patefonului, al pick-up-ului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file un exemplu
    exemple
    • Pe-o fereastră străbătea o havaiană hîrșcîită pe-o placă uzată de patefon, C. PETRESCU, A. 310.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie familiar A schimba placa = a schimba subiectul unei discuții (care a ajuns să plictisească) sau atitudinea față de cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • 4. învechit Tăbliță de ardezie pe care învățau să scrie școlarii începători.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Mă frate, mă gîndesc unde-o fi și ce-o fi făcînd profesorul, ăl care îmi puse în mînă abecedarul și placa. SADOVEANU, M. C. 34.
      surse: DLRLC
  • 5. tipografie Foaie de metal pe care se imprimă literele.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 6. medicină Proteză dentară mobilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 attach_file un exemplu
    exemple
    • Placă dentară.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 7. (în) sintagmă Placă funerară = placă de metal, de marmură etc., fixată pe o piatră de mormânt pe care este scris numele persoanei decedate, anii de viață, un epitaf etc.
    surse: DEX '09 NODEX
  • 8. Placă de fundație = fundament de beton al unei clădiri; placă de bază.
    surse: MDN '00
  • 9. Placă continentală = bucată relativ independentă a scoarței terestre, de forma unei calote sferice, care se mișcă în raport cu altele.
    surse: MDN '00

etimologie: