4 intrări

51 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLANTÁ, plantez, vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. ◊ Expr. (Refl.) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în fața cuiva. 3. A pune mine în pământ sau în apă la locurile stabilite; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare.

planta [At: ASACHI, S. I, 218 / V: (înv) plăn~, plân~ / Pzi: ~tez, 3 (înv) plantă / E: fr planter, lat plantare] 1 vt A înfige puieți, răsaduri etc. cu rădăcinile în pământ, la locul definitiv, pentru a se dezvolta Si: a sădi, (înv) a plăntălui (1). 2 vt A acoperi un teren cu puieți, rădăcini etc. Si: a sădi, (înv) a plăntălui (2). 3 vt (Pan) A așeza. 4 (Pan) A fixa stâlpi, pari etc. în pământ. 5 vr (Îe) A se ~ în fața cuiva A se opri inoportun sau ostentativ în fața cuiva. 6 vt A îngropa o mină pe o porțiune de teren după un anumit sistem, spre a o face să explodeze Si: a mina. 7 (Frr) A părăsi brusc.

PLANTÁ, plantez, vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. ◊ Expr. (Refl.) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în față cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare.

PLANTA, plantez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în pămînt puieți, răsaduri, butași, vițe, pentru a prinde rădăcini și a se dezvolta. V. sădi. Privea arbuștii exotici plantați în cutii de lemn pe marginea terasei. C. PETRESCU, Î. I 2. A fixa în pămînt un stîlp, un par etc. ♦ Fig. A așeza, a instala. Mai tare era pozițiunea moldovenilor plantați pe un munte șănțuit. HASDEU, I. V. 160. ◊ (Refl., în expr.; familiar) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun în fața cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina.

PLANTÁ vb. I. tr. 1. A sădi (pomi, plante). 2. A înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). 3. A instala mine pe un teren. [Cf. fr. planter, lat. plantare].

PLANTÁ vb. I. tr. 1. a sădi (pomi, plante). 2. a înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). ◊ a instala în decor (în scenă, pe un platou de filmare). 3. (mil.) a instala mine pe un teren. 4. a fixa cu insistență. 5. (fam.) a părăsi brusc pe cineva. II. refl. (fig., fam.) a se posta (ostentativ), a se proțăpi (în fața cuiva). (< fr. planter, lat. plantare)

A PLANTÁ ~éz tranz. 1) (butași, puieți, răsad etc.) A pune în pământ ca să crească; a sădi. 2) (stâlpi, pari etc.) A înfige în pământ fixând. 3) mil. (mine) A pune pe o anumită suprafață (pentru a arunca în aer). /<fr. planter, lat. plantare

plantà v. a sădi, a pune o plantă în pământ să crească.

PLÁNTĂ2, plante, s. f. Fața inferioară a piciorului, ușor boltită, care ia contact cu solul; talpa piciorului. – Din lat. planta, fr. plante.

PLÁNTĂ2, plante, s. f. Fața inferioară a piciorului, ușor boltită, care ia contact cu solul; talpa piciorului. – Din lat. planta, fr. plante.

PLÁNTĂ1, plante, s. f. Organism vegetal cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrage hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; p. restr. vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este folositoare omului. – Din lat. planta, fr. plante.

plantă2 sf [At: LTR2 / Pl: ~te / E: lat planta, fr plante] Față inferioară a labei piciorului, ușor boltită, care ia contact cu solul Si: (înv) plântă.

plantă1 sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) plant s, plân~ / Pl: ~te / E: lat planta, fr plante] 1 Nume generic pentru organismele vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din tulpină, rădăcină și frunze. 2 (Pre) Vegetală mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural.

plântă1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 239v/16 / Pl: ~te / E: ml planta] (Îvr) Plantă2.

PLÁNTĂ1, plante, s. f. Nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; p. restr. vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este utilă omului. – Din lat. planta, fr. plante.

PLÁNTĂ, plante, s. f. (Spre deosebire de animal) Nume generic pentru tot ce își extrage, prin rădăcini, hrana din sol; se caracterizează în general printr-un mod de nutriție specific (materia organică fiind sintetizată direct din materia anorganică), prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză (în cazul speciilor superioare), prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; vegetală; (prin restricție, sens curent) vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este utilă omului. Plante de nutreț. Plante ornamentale.Coliviile [canarilor] se arătau prin învălmășagul unor plante pletoase puse sus, pe niște lopățele bătute în perete. GALACTION, O. I 328. Înaintea ochilor îi apăru Simon, cu figura palidă, stinsă, ca o plantă lipsită de soare. SAHIA, N. 101. Plantă textilă v. textil. Plantă medicinală v. medicinal.

arată toate definițiile

Intrare: planta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • planta
  • plantare
  • plantat
  • plantatu‑
  • plantând
  • plantându‑
singular plural
  • plantea
  • plantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plantez
(să)
  • plantez
  • plantam
  • plantai
  • plantasem
a II-a (tu)
  • plantezi
(să)
  • plantezi
  • plantai
  • plantași
  • plantaseși
a III-a (el, ea)
  • plantea
(să)
  • planteze
  • planta
  • plantă
  • plantase
plural I (noi)
  • plantăm
(să)
  • plantăm
  • plantam
  • plantarăm
  • plantaserăm
  • plantasem
a II-a (voi)
  • plantați
(să)
  • plantați
  • plantați
  • plantarăți
  • plantaserăți
  • plantaseți
a III-a (ei, ele)
  • plantea
(să)
  • planteze
  • plantau
  • planta
  • plantaseră
plănta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plânta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: plantă (anat.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plantă
  • planta
plural
  • plante
  • plantele
genitiv-dativ singular
  • plante
  • plantei
plural
  • plante
  • plantelor
vocativ singular
plural
plant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: plantă (bot.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plantă
  • planta
plural
  • plante
  • plantele
genitiv-dativ singular
  • plante
  • plantei
plural
  • plante
  • plantelor
vocativ singular
plural
plant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: plântă
plântă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

planta plănta plânta

  • 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: sădi attach_file un exemplu
    exemple
    • Privea arbuștii exotici plantați în cutii de lemn pe marginea terasei. C. PETRESCU, Î. I 2.
      surse: DLRLC
  • 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc..
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • exemple
      • Mai tare era pozițiunea moldovenilor plantați pe un munte șănțuit. HASDEU, I. V. 160.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie reflexiv A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în fața cuiva.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 sinonime: proțăpi
    • 2.3. A instala un decor (în scenă, pe un platou de filmare).
      surse: MDN '00
  • 3. A pune mine în pământ sau în apă la locurile stabilite.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: mina
  • 4. A fixa cu insistență.
    surse: MDN '00
  • 5. familiar A părăsi brusc pe cineva.
    surse: MDN '00

etimologie:

plantă (anat.) plant

  • 1. Fața inferioară a piciorului, ușor boltită, care ia contact cu solul; talpa piciorului.
    surse: DEX '09 DN sinonime: talpă

etimologie:

plantă (bot.) plant

  • 1. Organism vegetal cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrage hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: sad (livadă) vegetal diminutive: plăntuță attach_file 3 exemple
    exemple
    • Plante de nutreț. Plante ornamentale.
      surse: DLRLC
    • Coliviile [canarilor] se arătau prin învălmășagul unor plante pletoase puse sus, pe niște lopățele bătute în perete. GALACTION, O. I 328.
      surse: DLRLC
    • Înaintea ochilor îi apăru Simon, cu figura palidă, stinsă, ca o plantă lipsită de soare. SAHIA, N. 101.
      surse: DLRLC

etimologie: