7 definiții pentru plăntuță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLĂNTUȚĂ, plântuțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui plantă1; plantă mică, tânără. Plantă1 + suf. -uță.

plăntuță sf [At: BARCIANU / V: (înv) plân~ / Pl: ~țe / E: plantă1 + -uță] 1-4 (Șhp) Plantă (1-2) (mică).

PLĂNTUȚĂ, plăntuțe, s. f. Diminutiv al lui plantă1; plantă mică, tânără. – Plantă1 + suf. -uță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plăntuță (fam.) s. f., g.-d. art. plăntuței; pl. plăntuțe

plăntuță (fam.) s. f., g.-d. art. plăntuței; pl. plăntuțe

plăntuță s. f., g.-d. art. plăntuței; pl. plăntuțe

Intrare: plăntuță
plăntuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăntuță
  • plăntuța
plural
  • plăntuțe
  • plăntuțele
genitiv-dativ singular
  • plăntuțe
  • plăntuței
plural
  • plăntuțe
  • plăntuțelor
vocativ singular
plural
plântuță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plăntuță, plăntuțesubstantiv feminin

  • 1. familiar Diminutiv al lui plantă; plantă mică, tânără. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Plantă + sufix -uță. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.