7 definiții pentru plăntuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLĂNTUȚĂ, plântuțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui plantă1; plantă mică, tânără. Plantă1 + suf. -uță.
plăntuță sf [At: BARCIANU / V: (înv) plân~ / Pl: ~țe / E: plantă1 + -uță] 1-4 (Șhp) Plantă (1-2) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLĂNTUȚĂ, plăntuțe, s. f. Diminutiv al lui plantă1; plantă mică, tânără. – Plantă1 + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
plântuță sf vz plăntuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plăntuță (fam.) s. f., g.-d. art. plăntuței; pl. plăntuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plăntuță (fam.) s. f., g.-d. art. plăntuței; pl. plăntuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plăntuță s. f., g.-d. art. plăntuței; pl. plăntuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: plăntuță
plăntuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
plântuță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
plăntuță, plăntuțesubstantiv feminin
etimologie:
- Plantă + sufix -uță. DEX '09 DEX '98