2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLANIFICATÓR, -OÁRE, planificatori, -oare, adj. Care planifică. ♦ (Substantivat) Specialist în întocmirea planurilor de desfășurare a unor activități economice. – Planifica + suf. -tor.

PLANIFICATÓR, -OÁRE, planificatori, -oare, adj. Care planifică. ♦ (Substantivat) Specialist în întocmirea planurilor de desfășurare a unor activități economice. – Planifica + suf. -tor.

planificator, ~oare [At: CONTEMP. 1948, nr. 108, 3/5 / Pl: ~i, ~oare / E: planifica + -tor] 1-2 a Care planifică (1-2). 3 smf (Iuz) Specialist în întocmirea planurilor (14) de producție. 4 smf (Pgn) Specialist în întocmirea planurilor de desfășurare a unei activități economice.

PLANIFICATÓR, -OÁRE, planificatori, -oare, adj. Care planifică; de planificare. Realizarea sarcinilor de plan este asigurată înainte de toate prin faptul că statul are în mîinile sale pîrghii puternice care-i permit să-și exercite rolul planificator și regulator. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564. ♦ (Substantivat) Specialist în întocmirea planurilor de producție.

PLANIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în întocmirea planurilor de producție. [< planifica + -tor].

PLANIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care planifică. II. s. m. f. specialist în întocmirea planurilor de producție. III. s. n. (inform.) program specializat al sistemului de operare al unui calculator, destinat alocării resurselor sistemului în vederea desfășurării unor activități. (< planifica + -tor, /III/ după engl. scheduler)

PLANIFICATÓR ~oáre (~óri,~oáre) m. și f. Lucrător specializat în planificare. /a planifica + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

planificatór adj. m., s. m., pl. planificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. planificatoáre

planificatór adj. m., s. m., pl. planificatóri; f. sg. și pl. planificatoáre

Intrare: planificator (adj.)
planificator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • planificator
  • planificatorul
  • planificatoru‑
  • planificatoare
  • planificatoarea
plural
  • planificatori
  • planificatorii
  • planificatoare
  • planificatoarele
genitiv-dativ singular
  • planificator
  • planificatorului
  • planificatoare
  • planificatoarei
plural
  • planificatori
  • planificatorilor
  • planificatoare
  • planificatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: planificator (s.m.)
planificator2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • planificator
  • planificatorul
  • planificatoru‑
plural
  • planificatori
  • planificatorii
genitiv-dativ singular
  • planificator
  • planificatorului
plural
  • planificatori
  • planificatorilor
vocativ singular
  • planificatorule
plural
  • planificatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

planificator (adj.)

  • 1. Care planifică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file un exemplu
    exemple
    • Realizarea sarcinilor de plan este asigurată înainte de toate prin faptul că statul are în mîinile sale pîrghii puternice care-i permit să-și exercite rolul planificator și regulator. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Planifica + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

planificator, -oare (persoană) planificatoare

  • 1. Specialist în întocmirea planurilor de desfășurare a unor activități economice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Planifica + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN