PLANIFICATOR, -OARE, planificatori, -oare, adj. Care planifică; de planificare. Realizarea sarcinilor de plan este asigurată înainte de toate prin faptul că statul are în mîinile sale pîrghii puternice care-i permit să-și exercite rolul planificator și regulator. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564. ♦ (Substantivat) Specialist în întocmirea planurilor de producție.