opțiuni
  • info

7 definiții pentru planificator (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLANIFICATOR, -OARE, planificatori, -oare, adj. Care planifică. ♦ (Substantivat) Specialist în întocmirea planurilor de desfășurare a unor activități economice. – Planifica + suf. -tor.

PLANIFICATOR, -OARE, planificatori, -oare, adj. Care planifică. ♦ (Substantivat) Specialist în întocmirea planurilor de desfășurare a unor activități economice. – Planifica + suf. -tor.

planificator, ~oare [At: CONTEMP. 1948, nr. 108, 3/5 / Pl: ~i, ~oare / E: planifica + -tor] 1-2 a Care planifică (1-2). 3 smf (Iuz) Specialist în întocmirea planurilor (14) de producție. 4 smf (Pgn) Specialist în întocmirea planurilor de desfășurare a unei activități economice.

PLANIFICATOR, -OARE, planificatori, -oare, adj. Care planifică; de planificare. Realizarea sarcinilor de plan este asigurată înainte de toate prin faptul că statul are în mîinile sale pîrghii puternice care-i permit să-și exercite rolul planificator și regulator. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564. ♦ (Substantivat) Specialist în întocmirea planurilor de producție.

PLANIFICATOR, -OARE I. adj. care planifică. II. s. m. f. specialist în întocmirea planurilor de producție. III. s. n. (inform.) program specializat al sistemului de operare al unui calculator, destinat alocării resurselor sistemului în vederea desfășurării unor activități. (< planifica + -tor, /III/ după engl. scheduler)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

planificator adj. m., s. m., pl. planificatori; adj. f., s. f. sg. și pl. planificatoare

planificator adj. m., s. m., pl. planificatori; adj. f., s. f. sg. și pl. planificatoare

planificator adj. m., s. m., pl. planificatori; f. sg. și pl. planificatoare

Intrare: planificator (adj.)
planificator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • planificator
  • planificatorul
  • planificatoru‑
  • planificatoare
  • planificatoarea
plural
  • planificatori
  • planificatorii
  • planificatoare
  • planificatoarele
genitiv-dativ singular
  • planificator
  • planificatorului
  • planificatoare
  • planificatoarei
plural
  • planificatori
  • planificatorilor
  • planificatoare
  • planificatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

planificator, planificatoareadjectiv

  • 1. Care planifică. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Realizarea sarcinilor de plan este asigurată înainte de toate prin faptul că statul are în mîinile sale pîrghii puternice care-i permit să-și exercite rolul planificator și regulator. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564. DLRLC
etimologie:
  • Planifica + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.