planificare sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 108, 3/5 / Pl: ~cări / E: planifica] 1-2 Organizare potrivit unui plan (9, 14). 3 Folosire a timpului de muncă potrivit unui plan (9). 4 Programare, organizare și conducere pe bază de plan (9). 5 Determinare a cantității de materiale, materii prime, fonduri etc. necesare unei activități pe o anumită perioadă de timp. 6 Includere într-un plan (9).

PLANIFICÁRE, planificări, s. f. Acțiunea de a planifica și rezultatul ei; elaborare a planurilor conform cărora urmează să fie executate anumite lucrări, activități etc. Planificarea producției. Organe de planificare.

PLANIFICÁRE s.f. Acțiunea de a planifica și rezultatul ei. [< planifica].

PLANIFICÁRE s. f. acțiunea de a planifica; activitatea de programare, organizare, coordonare a unei activități pe bază de plan. ◊ document care conține o asemenea activitate. (< planifica)

planifica [At: CONTEMP. 1948, nr. 108, 3/5 / Pzi: planific / E: fr planifier] 1-2 vt A organiza o activitate potrivit unui plan (9, 14). 3-4 vtr A(-și) folosi timpul de muncă potrivit unui plan (9). 5 vt A programa, a organiza și a conduce pe bază de plan (9). 6 vt A determina cantitatea de materiale, materii prime, fonduri etc. necesară unei activități pe o anumită perioadă de timp. 7 vt A include într-un plan (9).

PLANIFICÁ, planífic, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate, întocmind planul după care să se desfășoare diferitele ei faze; (în special) a organiza economia națională a unui stat pe baza legii economice obiective a dezvoltării proporționale planificate. 2. A determina cantitatea de materiale, materii prime, fonduri etc., necesare unei activități, A repartiza timpul de muncă pe diferite ramuri de activitate.

PLANIFICÁ vb. I. tr. 1. A întocmi un plan, o programare; a organiza și a conduce pe bază de plan; a organiza o activitate, întocmind planul după care să se desfășoare diferitele ei faze. 2. A prevedea, a include într-un plan. [P.i. planífic. / după rus. planirovati, cf. fr. planifier].

PLANIFICÁ vb. tr. a întocmi un plan (II, 6); a organiza, a coordona și a conduce (activitatea economico-socială) pe bază de plan. ◊ a prevedea, a include într-un plan. (după fr. planifier)

cabinét de planificáre familiálă sint. s. (Concept introdus oficial în țara noastră după decembrie 1989) ◊ „Lângă Spitalul studențesc [s-a deschis] un cabinet de planificare familială (CPF); acest cabinet oferă gratuit studenților și elevilor cele mai variate metode contraceptive: pilule orale [...] sterilete, pilulele «de a doua zi» (după contactul sexual neprotejat).” R.l. 14 VII 93 p. 5 (din cabinet + planificare familială, după engl., fr. planning familial; PR după 1960)

planificáre familiálă sint. s. Controlul nașterilor într-o familie ◊ „După naștere, femeia este mai motivată ca oricând pentru a folosi metodele de planificare familială. Pentru a preveni apariția unei sarcini nedorite, imediat după naștere se pot folosi mijloace contraceptive moderne, reversive. În cazul în care femeia alăptează, metodele de elecție sunt: minipilula (pilula cu progesteron), metodele de barieră (prezervativ, diafragme, spermicide), steriletul.” Z. 13 VI 95 p. 4 (trad. din engl. familial planning)

A PLANIFICÁ planífic tranz. A prevedea din timp, elaborând un plan; a programa pe bază de plan; a include într-un plan; a chibzui. /<fr. planifier

planificáre s. f., g.-d. art. planificắrii; pl. planificắri

planificáre s. f., g.-d. art. planificării; pl. planificări

planificá (a ~) vb., ind. prez. 3 planífică

planificá vb., ind. prez. 1 sg. planífic, 3 sg. și pl. planífică

planifica (ind. prez. 3 sg. și pl. planifică)

PLANIFICÁRE s. v. programare.

PLANIFICARE s. programare. (~ cuiva la analize.)