7 definiții pentru planctologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLANCTOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază microorganismele acvatice din care este alcătuit planctonul. – Din plancton (după cuvinte ca bacteriologie, ihtiologie etc.).

PLANCTOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază microorganismele acvatice din care este alcătuit planctonul. – Din plancton (după cuvinte ca bacteriologie, ihtiologie etc.).

planctologie sf [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr planctologie] Știință care se ocupă cu studiul planctonului (1).

PLANCTOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază microorganismele acvatice din care este alcătuit planctonul. [Gen. -iei. / < fr. planctologie].

PLANCTOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază planctonul; planctonologie. (< fr. planctologie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

planctologíe (planc-to-) s. f., art. planctología, g.-d. planctologíi, art. planctologíei

planctologíe s. f. (sil. planc-), art. planctología, g.-d. planctologíi, art. planctologíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PLANCTO- „plancton, planctonic”. ◊ gr. planktos „care rătăcește, flotant” > fr. plancto-, germ. plankto-, engl. id. > rom. plancto-.~fite (v. -fit), s. f. pl., plante microscopice care plutesc în părțile superficiale ale apelor; sin. fitoplancton; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază microorganismele acvatice din care este alcătuit planctonul; sin. planctonologie.

Intrare: planctologie
planctologie substantiv feminin
  • silabație: planc-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • planctologie
  • planctologia
plural
genitiv-dativ singular
  • planctologii
  • planctologiei
plural
vocativ singular
plural